Comentarii pentru: Pledoarie pentru demnitate

de: sandazeic

sandazeic — Mon, 18 Aug 2008 05:16:53 +0000

Da comentariul lui DanutM este cit se poate de binevenit si argumentat teologic,social,nu stiu daca exprimarea e adecvata.
Oare de ce nu iau si altii aminte?
De ce nu se predica de la amvoane aceasta autofinantare cit se poate de in acord cu litera si spiritul Scripturilor?
Pentru ca e mai comod sa capeti fara sa dai socoteala nimanui.
Sa circului in masini ultramoderna[felicitari celor care le-au obtinut prin efort personal,si sotul meu are una,chiar n-am inteles niciodata orgoliul feroce al masulilor de a avea masina noua si...uneori chiar...nevasta noua].
Adica s-a schimbat,fratilor,teologia darniciei:,,Mai bine sa capeti,decit sa asuzi pentru piine,biserica,misiune..”
Sablonard si prea comod,o parte a clerului evanghelic romanesc zace pe propriile drojdii,ai mila ,Doamne!
Sau…Tepes,Doamne…,mai vin`odata,la noi ,pe pamint…

de: BOGDAN IOAN STEFAN CHARLOTTE NC.USA

BOGDAN IOAN STEFAN CHARLOTTE NC.USA — Sat, 20 Oct 2007 05:10:59 +0000

Ajutatii pe cei care colecteaza ajutor financiar, sa nu piarda nici un banut prin prpriile buzunare pretinzindule o inregistrare si elberarea de chitanta fiscala pentru ori ce donatie.precum si confirmarea (multumirea) celor ajutati.Dumnezeu sa va binecuvinteze !

de: CiprianS

CiprianS — Sat, 13 Oct 2007 08:11:42 +0000

Cred ca exemplele fr. Manastireanu vin sa ne rusineze si sa ne zgaltie pe noi, cei care traim mult mai bine decat inainte, dar am ramas ca naravul de a tot primi.
Cate astfel de initiative n-am putea avea?
Si de ce nu militati, cei cu “greutate”, sa se formeze un departament in cadrul cultului care sa centralizeze sponsorizarile si sa le directioneze spre lucratorii in nevoie?
Ar putea deveni un inceput de reformare/ de trezire a Cultului? eu cred ca ar trebui sa devenim intr-adevar un organism viabil, functional!

de: dradu

dradu — Sat, 02 Jun 2007 03:21:36 +0000

Pledoarie pentru demnitate m-a impresionat si pe mine si pe mai multi prieteni. Exemplele din China si India nu te pot lasa indiferent. Mi se pare insa ca articolul ignora unele fapte, probabil pt a motiva si mai mult la actiune. Cred ca fraile Manastireanu este prea grabit sa gaseasca explicatia cea mai comoda pt dificultatile Lucrarii crestine din Romania. Nu-l cunosc pe fr. Danut, am auzit numai lucruri bune despre dinsul dar am observat si-n alte scrisori o prejudecata fata de misionarii Americani care-i scade din obiectivitate.
Argumentele mele sunt simple;
1)Traiesc in America de mult si am asistat la o disputa surda in dosul usilor inchise intre emigratia baptista si fratii din tara pe tema grandorii constructiilor de biserici din tara. “Uitati-va ce simple sunt bisericile Americane,voi de ce faceti constructii atit de mari?” -spuneau emigrantii.”Voi nu pricepeti”, raspundeau Romanii. “Romania este o tara ortodoxa nu protestanta, si in lumea ortodoxa cladirile/arhitectura conteaza! Apoi, cine are cladire impunatoare domina orasul!!!!” Inteligent raspuns! Dar el dovedeste, ca multe din proiectele supradimensionate au o sorginte neaos Romaneasca! Greu ati gasi “imperialisti”/misionari/Americani sa fie de-acord cu ele.
Mai mult, fiind inca in tara, am participat la negocieri pt proiectul bisericii noastre cu un arhitect renumit (proiectase inca 3 biserici baptiste). Ne-au dus sa le vizitam si ne-am umplut de invidie (ne-sfinta). Nu ma pricep la arhitectura, dar m-am speriat la ignoranta arhitectului cu privire la spiritualitatea evanghelica! O fi fost specialist in spiritualitate bizantina… Dupa multi ani, am primit pe rind vizita unor credinciosi din aceste biserici care se plingeau de ne-practicalitatea cladirilor si de faptul ca ii costa o avere doar sa le incalzeasca fizic!!! Apoi, e greu pt noi sa intelegem multimea seminariilor (nu toate de rang universitar) sau a misiunilor … la infiintarea unora am participat direct&indirect. Cu siguranta multe “imparatii” si supradimensionari au aparut din balcanismul nostru si din orgoliul unor Romani fara vre-o influenta din afara! E mai usor sa dati toata vina pe straini, dar nu-i drept.
2) De-acord cu autorul: din cauza nerespectarii culturii locale de catre misionarii Americani/Coreeni lucrarea sufera.
Sunt convins ca si cind au ajuns prezbiterienii Englezi in India s-au creat tensiuni culturale si pina la urma a rezultat o comunitate despre care spuneti lucruri atit de frumoase. Faca Dl. sa se intimple asta si in Romania! “Numai Hudson Taylor s-a identificat cu noi, asiaticii” mi-au spus fratii Filipinezi. Exagerau probabil, dar asta ne-arata ce grea e identificarea! Sunt insa obceiuri Romanesti care ar trebui sa se schimbe si n-ar gresi tare misionarii daca i-ar forta la asta. Exemple: obiceiul de a nu raspunde la scrisori, e-mailuri, mesaje telefonice oficiale din partea sponsorilor. Raspunsul poate fi si unul negativ!!!! Fac parte dintr-o mica biserica romaneasca. Fiind mici, nu controlam pe nimeni si nu impunem nimic, nimanui. Nici nu putem pt ca dam de obicei 3-400, rar 1.000 si foarte rar 2.000 de dolari celor ce ne solicita ajutor. In total, ajutorul & misiunea noastra pt Romania/Moldova se ridica la vre-o 40.000 dolari/an (1/3 din buget). Este putin; dar e curios ca din vre-o citeva sute de pastori/misionari/directori de scoli crestine/posturi de radio/TV, in 5 ani de zile cit am fost casier, am primit o (una) singura scrisoare de confirmare pt primirea banilor din partea vreunei biserici din Romania/Moldova. Si exista o singura asociatie de caritate Romaneasca ce ne trimite raport de activitate de bunavoie…….!!!! Nu vreau sa spun ca ceilalti delegati n-au dat banii bisericii/institutiei pe carea o reprezentau. Doamne Fereste! Doamne fereste!!! Cum credeti insa, ca se justifica casierul in fata bisericii sau a controalelor financiare? Multumim D-lui ca legile financiare Americane sunt liberale!!!! Altfel…. Recunosc, ca nu toata lumea a lucrat in finante pt a fi preocupat de asta. Nu este insa rezonabil, oare, ca un om civilizat/educat sa se astepte si chiar sa ceara ca sa semneze o chitanta/confirmare cind primeste bani in calitate oficiala? Fuga de obositoarele rapoarte este de inteles. Am destula experienta ca sa va spun ca ele sunt necesare. Mai trebuie sa fie si rezonabile!!! Imi spunea un pastor roman ca el n-are secretara ca sa-i scrie scrisori de multumire la toti sponsorii (or fi multi?). Il cred! Dar credeti-ma si dvs ca si in America, oricit de liberala ar fi ea, oamenii mai sunt trasi la raspundere pt gestionare/ispravnicie. Si poate-i chiar biblic!
Am inteles bine: articolul vorbeste despre sponsorii mari care cer ca sponsorizatii sa nu accepte alte sponsorizari. Riscul manipularii e mare! Sponsorul are si el motive intemeiate! Nimanui nu-i place sa fie controlat. Oamenii prefera sponsorizari pe bucatele care sa le permita independenta. Dar sponsorii mari primesc multe cereri din multe tari din lume. Pt a decide unde sunt nevoile cele mai mari au nevoie si ei sa cunoasca toate resursele celor sponsorizati. Comitetele care aproba sume mari trebuie si ele sa se justifice de ce sunt necesare aceste sume mari! Nu-s nici ei neaparat niste birocrati fiorosi, ci poate sunt frati rezonabili care vor sa fie responsabili de administrarea banilor D-lui inaintea: lui D-zeu, a propriului cuget, a membrilor bisericii si a controalelor guvernamentale. Sunt economist cu practica contabila Romano-Americana si pot sa va spun ca singurul mod de a verifica/a da asigurari este daca poti sa vezi tot bilantul contabil si nu doar “bucatile” care te intereseaza. Se cunoaste probabbil ca in America, dupa scandalurile din anii ’80, bisericile/asociatiile isi publica bugetul pt oricine e interesat, etc…. Exista si leaderi (ex. Billy Graham) care-si publica venitul de buna voie…Salariile pastorilor se stabilesc, de obicei, la nivelul venitului mediu al membrilor bisericii, etc. Sunt experiente pozitive si negative din care putem invata multe…
Da, exista in biserici/asociatii din America influenta birocratiei si a competitiei capitaliste care ma doare. Dar ma suprinde la auor.-care a suferit persecutia comunista- ca se lasa furat de limbajul communist: “imperialism misionar”, “imperialism eclesilogic fundamentalist notoriu”. Infierarea dusmanului de clasa -demna de revolutia culturala chineza- din scrisoarea catre Negruti a acluiasi frate Manastireanu, identifica clar dusmanul: Conventia Baptista de Sud (SUA). E pacat pt prestigiul dinsului, iar Bob Jones se intoarce in mormint cind sudistii” sunt caracteaizati drept “fundamentalisti”!!!!
Poate autorul are resentimente personale fata Conventia de Sud. Poate lucreaza cu o alta asociatie, sau poate are experiente negative cu “sudistii”. Oricum cred ca greseste puternic. Fie-mi ierata indrazneala!
NU, nu sunt un admirator al niciunei asociatii/uniuni/comunitati…sunt toate creatii omenesti; nascuti din nou sunt doar oamenii si nu institutiile. Dar Conventia Baptista de Sud este o organizatie decenta ce merita ceva respect. Joaca un rol pozitiv in politica Americana in promovarea legilor care protejeaza familia/biserica. Trimite zeci de mii de misionari in toata lumea (inclusiv cea musulmana) sustine financiar biserici/misiuni straine, cu multe milioane de dolari anual, etc. Exemplele din China/India sunt coplesitoare, dar cind Arabia Saudita/Iranul,etc. arunca miliarde in toata lumea pt promovarea islamului… e nevoie si de o contrapondere organizatorica, cu ceva “forta” si cu o “voce”, intr-o existenta atit de globalizata ca a noastra! Cred ca si Conventia este plina de birocratie si se poarta de multe ori arogant… “Am avut mult putregai acolo” mi-a spus un frate cu influenta in Conventie. “Ne-au trebuit ani sa-l eliminam” – a adaugat. O fi adevarat? Nu stiu! Dar daca “imperialismul eclesiologic” (vezi scrisoarea catre Negruti a lui D. Manastireanu) se refera la retragerea Conventiei din Alianta Mondiala Baptista, pe motiv ca aceasta (Alianta Mondiala) refuza s-o rupa cu bisericile ce accepta homosexualii, atunci dati-mi voie sa-i felicit pe “sudisti”! Argumentele “mondialilor” cum ca: astfel de discutii (despre sodomiti) rup unitatea baptistilor interesati atit de tare (dragutii de ei!!!) de evanghelizarea lumii sunt conjuncturale! La fel sunt si scuzele Federatiei Europene cum ca statutul nu le permite sa se amestece in problemele bisericilor… Ce bine ca nu le permite!!!…AM ales exemplul homosexualilor ca sa va sochez putin; ca sa va aduc aminte ca traim intr-o lume ce parca a innebunit, unde anormalul a devenit normal, unde musulmanii folosesc “sabia”/bomba si petrodolarul nostru ca sa cistige lumea, iar agresivitatea “pasnicilor” hindusi -atit de admirati de intelectualii europeni- fata de cei convertiti e inspaimintatoare. Iar biserica se joaca cu eufemisme, subtilitati legale, sau teologale, ajungind in multe parti din Europa de Vest&America de Nord (mai ales Canada) ca un pension de domnisoare preocupat de politica de stinga si mofturi “mic burgheze”: pacifism, dezarmare, multicultularism, incalzirea climei, cura de slabire, antiamericanism, feminism, aerobic, SIDA, protectia animalelor, “avind doar o forma de evlavie dar negindu-i puterea”… Cindva politica stingista era sponsorizata de Moscova (ah sponsorii)!!! …Pe linga crestinii de mai sus, sudistii par niste tarani needucati (“red neck”). Ii prefer totusi pe ei.! Desigur, conservatorismul/ traditionalismul nu e neaparat spiritual/biblic, dar, vorbind in limaj conventional, acolo ne vor incadra daca “nu trecem peste ce este scris”!
Dumnezeu lucreaza! Centrul de greutatea al Crestinismului se muta din Europa/America de Nord in Asia/Africa/Sud America. In curind numarul misionarilor Coreeni din intreaga lume il va depasi pe cel al Americanilor. Si e bine, deoarece Coreenii spun ca Americanii se misca prea incet. Nu, nu in Romania ci peste drum, in Afganistan! Lumea Crestina e dinamica. Se misca insa mai repede in alte zone decit in spatiul mioritic sau in cel occidental.
Ce e de facut? Trei lucruri:
1) Sa urmam exemplele din India/China date in articol, atit noi din emigratie cit si dvs. cei din tara.
2) Cum zice Scriptura! Fiecare sa caute si folosul celuilalt. Sponsorii sa caute ce este mai bine pt bisericile/Lucrarea din tarile “misionate”. Iar cei sponsorizati sa tina cont de exigentele sponsorilor (de multe ori justificate) si sa aiba curajul sa spuna sponsorilor: Nu!!!
3) Cred insa ca si ca autorul articolului ar trebui sa faca un efort volitional si sa nu se lase cuprins de resentimente cind scrie. SI asta spre binele celor ce il citesc!!! Ce bine ca scriem amindoi in Romaneste!!!

Cu dezamagire,
Doru Radu
Detroit, S.U.A

de: (In)Existenta dialogului demn si civilizat « PRAXIS - blog Aurel Mateescu

(In)Existenta dialogului demn si civilizat « PRAXIS - blog Aurel Mateescu — Fri, 11 May 2007 19:03:51 +0000

[...] Cu catava vreme in urma atentia mi-a fost atrasa de cateva pledoarii: una pentru dialog, alta pentru demnitate si o alta pentru bun simt. Era vorba despre dialogul teologic in primul rand. Despre dialogul [...]

de: Marius

Marius — Tue, 01 May 2007 09:44:32 +0000

Aveti perfecta dreptate. Si eu am trait in perioada comunista, cand zeciuiala era mai sfanta ca azi, cand enoriasii aveau incredere in conducerea bisericii, netemandu-se ca banii vor fi cheltuiti aiurea, pe chestii de ‘imagine’, fara nici o valoare.
Pentru ca nu vrem sa traim viata de credinta, avem pretentii de la biserica, in loc sa fim cu trup si suflet la dispozitia lui Dumnezeu.
Trebuie sa recunoastem ca scolile care produc pastori, aduc cu ele si mult rau, prin faptul ca absolventii nu-si mai stiu chemarea, ci cauta un ‘loc de munca sigur’, ceea ce mi se pare intr-un fel just, din p de vedere uman, dar inlatura pe Dumnezeu din vita de zi cu zi. Biserica, pe de alta parte, cauta pastori cat mai pregatiti, sa-i angajeze cu un salariu cat mai mic, ca apoi sa-i inlature, vazand ca biserica nu creste nici numeric, dar spiritual?
Sfanta scriptura e suficienta pentru cel care vrea sa se pocaiasca, dar noi il studiem pe Maretul Dumnezeu “in eprubeta”, in scoli specializate pentru asta, ca apoi sa-l “distribuim” bisericii, dumineca de dumineca, bucatica cu bucatica. ‘Creatura isi studiaza Creatorul’, in loc sa se puna la dispozitia Lui!
Trist, dar adevarat.
Pe langa astea, parca n-ar fi destule, mai cautam si sponzori, ca sa putem predica dupa cum vor altii, de parca Duhul Sfant n-ar sti sa se descopere romanilor, numa americanilor! Ei isi linistesc constiinta pe banii vaduvelor si a orfanilor ca ‘fac misiune’, iar noi luam banii lor, ca ai nostrii ii cheltuim noi cum vrem.
Nu degeaba spune Scriptura ca “in zilele din urma, credinta celor mai multi se va raci”.
Doamne, ajuta-ne sa ne trezim, iar ‘predicatorii’ sa fim noi pentru vecinii si colegii nostrii, cu viata personala si cuvinte simple!

Marius Toma, (punctro)

de: Cosmin Pascu

Cosmin Pascu — Mon, 16 Apr 2007 17:16:19 +0000

Ultimii cinci ani m-au adus pe tarimurile Irlandei de Nord, care se afla sub conducerea Regatului Marii Britanii. Licineta mea in Teologie, cu un specific larg in Misiune, mi-a oferit oportunitatea de a compara strategia de misiune din Romania, cu ceea din Irlanda de Nord. Conlcuzia la care am ajuns, dupa un studiu destul de riguros, m-a injosit atat de mult. Cu toate ca spunem ca suntem ghidati spre misiune, Romania la ora actuala are un numar foarte mic de slujitori alfati in misiune. Nu ma refer la acele persoane (cum ar fi studentii de la Universitatile Baptiste: Emanue si Bucuresti, etc) care merg doar pentru o perioada scurta.

Am dat-o-n bara: Vrem banii, dar nu pentru Cristos!
Credeti-ma ca m-am saturat sa aud ca Romanii nu au bani. Suntem consumatori, nu slujitori ai lui Cristos. Nu este de mirare ca ajungem sa cerem bani si de la stat. Ciudat este fatul ca noi nu cerem acesti bani pentru a avansa si contribuii la imbunatatirea strategiei misionare romane, ci mai degraba, unii doresc sa-i foloseasca pentru interese proprii. Cazuri sunt multe, credeti-ma ca m-au scarbit!
Ma intreb oare, spre ce ne indreptam? Cred ca trebuie sa ne oprim din a plange la coltul strazii, ca nu avem resurse financiare care sa ne ofera un teritoriul in care sa indeplinim Marea Trimitere! Bani pentru misiune nu avem, dar avem pentru MERTANE, BMW, Vile, etc. Suntem Fariseii Secolului 21!!

Realitatea conteaza – Avem nevoie de ajutor: nu bani, ci noi strategii!
Dragii mei, avem bani dar nu stim ce sa facem cu ei. Avem nevoie de administratori care sunt gata sa administreze acesti bani. Misiunea in Romania trebuie dezvoltata si regandita. Pentru o tara cu doar 1.5 milioane de locuitori, Irlanda de Nord are un numar extrem de imens de misionari, care au plecat sa duca mesajul Evangheliei pana la capatul pamantului. Zeci de organizatii in Marea Britanie, se folosesc de resursele statului pentru a aduce Speranta unei lumii fara speranta. Oare acest lucru nu este posibil si in Romania?

Iarta-ne Domane ca nu stim ce facem? Oare?

Cu o inima smerita inaintea lui Cristos,
Cosmin Pascu, adevar.wordpress.com

de: Caius Obeada

Caius Obeada — Sun, 01 Apr 2007 09:46:20 +0000

IN general sunt doua tabere care considera sa faca voia lui Dumnezeu:
• Cei care sunt chemati sa o faca
• Cei care pretend sa o faca

Cei care sunt chemati sa faca voia lui Dumnezeu primesc chemarea, inzestrarea, proviziile, si finantele necesare sa duca la indeplinire lucrarea Sa.

Cei care pretind sa faca lucrarea Domnului, sunt in existenta datorita unei organizari meticuloasa prin care fiecare actiune si decizie este facuta specific pentru existenta organizatiei. Asociatii, parteneriat, tot felul de inovatii financiare ajuta sa mentina existanta si propagarea lucrarilor la care sunt implicate.

Fiind in America am primit o serie de cerinte de financiare sau sponsorizare pentru diferite lucrari misionare. Un prieten imi scrie: „Domnul m-a chemat la lucrare insa imi trebuie un sponsor, cunosti vre-un american care nu stie ce sa faca cu bani si cauta sa sponsorizeze pe cineva?”

O alta persoana imi scria: ” Domnul m-a chemat sa merg in Turcia, insa am nevoie de sponsorizare de circa 500 USD pe luna, plus in jur de 5000 USD pentru transport si inchirierea unui apartament.”

Astfel de persoane si inovatii de lucrarea in numele Domnului ajung sa risipeasca resursele Bisericii Sale. Sunt impresionat de curajul unui articol de critica constructiva, care intr-adevar nu necesita comentariu.

Coram Deo!
Caius Obeada

de: cristian botezatu

cristian botezatu — Fri, 30 Mar 2007 13:59:12 +0000

MI se pare o foarte sanatoasa pledoarie pentru darnicia crestina dar si pentru implicare misionara externa. Am mai auzit cu ceva vreme in urma despre o actiune braziliana similara celei din china. Brazilia, o tara foarte saraca pana de curand, ajutata fiind spiritual de misionari crestini din lumea occidentala europeana sau nord americana sa ajunga de la paganism sau de la o traditie moarta la credinta vie si mantuitoare in Isus Hristos, este acum un actor de frunte in spatiul misionar crestin evanghelic.
Fara a generaliza, am observat ca la noi, in numeroase cazuri, intreruperea brusca a sustinerii material/financiara externe a unor initiative sau proiecte crestine misionare sau de caritate nu doar ca a provocat decesul violent actiunii respective, dar a lasat un gol, un pustiu mai mare decat cel existent inainte de demararea acelei actiuni. Cred ca spiritul de darnicie sau voluntariat al crestinilor autohtoni inregistreaza o atrofiere accelerata in vecinatatea subventiilor misionare si a implicarii celor dinafara.

de: patratosu

patratosu — Thu, 29 Mar 2007 21:38:39 +0000

Conduc de citiva ani misiuni care sunt sustinute EXCLUSIV din Romania sau de catre romanii din diaspora.
Si nu sunt la doi pasi.
sunt in Albania, Turcia, Ukraina, Bulgaria.

Se poate, am argumente ca se poate. Stiu institutii care au fost acuzate pe nedrept ca se milogesc la americani si la Conventia de Sud si care de vreo citiva ani incoace isi produc veniturile in proportie de 50% din tara.

dar voi reveni…