Ma refer la Gunton: The Forgotten Trinity (cred ca e primul numar al lui Perichoresis). E oarecum introductiv, dar mie mi-a placut mult cand l-am citit.

Cred ca tu numesti fundamentalist ceea ce eu numesc evanghelic…sau cel putin ceea ce altii numesc evanghelic…[Nu cred ca Barth a 'demonizat', dar am discutat recent cu ultimul lui student (Hesselink) aici in Seoul. Hesselink nu e barthian - e evanghelic.]

Cu privire la ceateheza cu ajutorul lui Barth (Yannaras banuiesc ca e mai ‘ortodox’ in teologie) – cred ca trebuie sa asteptam cel putin vreo 10 ani si dupa aceea sa discutam. Sa vedem unde ajung acesti tineri dupa 10 ani de asa cateheza…e una sa fi fascinat de discutii, si e alta sa fi nascut din nou si sa rodesti prin Duhul :) Sper sa auzim de bine de acesti tineri in 10 ani, dar am sincere indoieli.

Esti iubit,
cristi

__________

Nu, Cristi.

Eu sunt evanghelic si nu sunt fundamentalist. Sper ca nici , desi e dreptul sa fii, daca asta vrei.
Definitiile pe care le folosesc sunt cele clasice. (vezi articolul meu din Festschrift-ul pentru Iosif Ton).

Danut

Cu privire la Barth si Torrance…ce impact au avut asupra evanghelicilor romani?? :

Cred ca nu prea mare – mai ales Barth

___________

Draga Cristi,
La ce articol al lui Gunton te referi? Ai dreptate. Din pacate nici Barth, nici Torrance nu sunt cunoscuti la noi, Iar Barth este de-a dreptul demonizat. Tot pe filiera fundamentalista americana.
A propos de asta, un bun amic (absolut evanghelic, te asigur) face cateheza zilele astea cu un grup de tineri – tot evanghelici – citind in paralel Dogmatics in Outline a lui Barth si Abecedarul credintei a lui Christo Yanaras. Tinerii, trecuti deja prin catehezele de botez ale bisericilor lor, sunt absolut fascinati de profunzimea si amploarea discutiilor. Fii sigur ca nu vor deveni nici barthieni, nici ortodocsi (desi nu vad ce pacat ar fi in asta), dar cu singuranta vor fi mult mai buni crestini in urma acestei interactiuni.
Sa fii iubit.
Danut

Oricum – poate e mai bine sa discutam din nou offline.

Eu am avut si am intentii bune cu privire la sfaturile date mai sus (am mai dat cateva dar nu au fost postate, asa ca am pus mesajul mult mai scurt si pozitiv de mai sus). Repet ce vroiam sa spun: exista carti mult mai bune (care sa ajute la implinirea misiunii Domnului Isus pe pamant) dacat cele de Wright. Unele din aceste carti – sunt cele lui Piper.
Wright (without the background) va fi folositor unui segment din populatie f restrans.

Cu privire la Piper. Ma bucur ca-l cunosti si ai o parere asa de buna despre el. Si eu am.

Nu sunt de acord deloc cu tine ca nu este un teolog. Orice pastor bun este (si trebuie sa fie) si un teolog (Spurgeon). Si Piper este un pastor f bun si un teolog f bun. Nu este un teolog in sensul ca nu publica teologii sistematice, dar cunoaste extrem de bine pe Augustin si Calvin, si e unul dintre putinii experti pe Jonathan Edwards. Daca Piper nu este un pastor/teolog (nu este un teolog academic – cati dintre acestia au un impact real in biserica? putini, f putini) – inseamna ca nu exista nici un pastor/teolog in State la ora actuala. Sau – sa pun problema altcumva – daca Piper nu este un pastor/teolog, atunci cine este in State si in Europa?

Cel putin in The Supremacy of God in Preaching (tradusa si in romana) este explicit Trinitarian. Nu?
Dar aste e o discutie mai lunga.

P.S. Nici Wright nu este un ‘teolog.” Este un f bun Biblical scholar.

Blessings to all,
cristi

________________

Cristi,

In aceasta problema avem opinii diferinte si sper ca e loc pentru asta intre noi. Sunt de acord cu tin insa ca Piper este un pastor-teolog, cu accentul pe pastor. Si ca nu este un teolog academic. Nu sunt de acord insa ca teologii academici sunt in general oameni fara impact pastoral. Barth si Torrance sunt exemple stralucite cu privire la contrariul.

Si inca ceva, ca sa incheiem povestea cu Piper, care, repet, nu este tema acestui post, eu n-am afirmat ca nu este trinitarian (mai citeste o data ce am scris). Daca credeam asta, iti spuneamca este necresti. Am spus doar ca nu a asimilat trimitarianismul in sistemul lui teologic, dar aceasta este situatia cu cel putin 90% dintre teologii protestanti, care, in general afirma Treimea, dar apoi nu mai stiu ce sa faca cu ea, dupa ce au trecut de capitolul triadologie din dogmatica. Se pare insa ca avem standarde trinitariene diferite, asa ca mia bine ne oprim aici. Mi-a facut, oricum, placere. Sper sa nu ne blagosloveasca Dorin ca facem galagie pe blogul lui.

Danut

P.S. Ai dreptate – nu am citit cartea asta a lui Wright.

De aceea – fara indoiala ca tu esti mai potrivit sa comentezi asupra ei si a relevantei ei pt comunitatea romana. Tu ai citit aceasta carte – eu nu.

________

Draga Cristi,

Sesizez cumva o boare de ironie in comentariul tau? In ce ma priveste, cred ca Dorin a raspuns asa cum se cuvine.
Sper ca macar in acest cadru putem sa evitam incincenarea de pe alte bloguri si sa ne respectam chiar si atunci cind nu suntem de acord unii cu altii. Sa nu uitam regulile disputei cavaleresti sugerate de cei de la Oxford. Acesta ar fi un mic inceput de normalitate. Nu crezi?

A propos de Piper, pe care il cunosc personal, si eu il apreciez ca predicator si autor de texte populare, dar, oricit de toleranti am fi, nu cred ca-l putem numi teolog, in sensul tehnic al acestui cuvint (ci doar in cel popular al termenului), chiar daca el are un doctorat in Germania. Titlurile nu ne fac teologi. Nici pe mine, nici pe el.

Cea mai mare problema pe care o vad eu la Piper este ca nu are o intelegere integrata teologic a dogmei Sfintei Treimi, si asta, pentru un om din rasarit, ca mine, este o slabiciune esentiala. Dar sa-l lasam pe Piper. Acest text este despre NT Wright, nu despre Piper, care este, de altfel, unul dintre oamenii cei mai valorosi (si in general mai echilibrati – ceea ce este foarte rar) ai evanghelicilor din State.

Danut

Chiar dacă eşti familiarizat cu Wright, din comentariile tale îmi dau seama că nu ai citit cartea „Mesia” (The Challenge of Jesus). Este singura carte în care Wright dedică două capitole (ultimele) misiunii creştine într-o lume postmodernă. Descrie modalităţi practice de a duce Evanghelia şi de a proclama Împărăţia într-o lume împietrită în necredinţă. Acesta a fost unul dintre motivele care ne-au determinat să traducem această carte. Necitind-o, mă întreb pe ce temei recomanzi comunităţii române alte cărţi mai folositoare decât aceasta.

După cum ai observat, postarea este o recenzie a unei cărţi anume a lui Wright. Nu am discutat despre „covenantal nomism” sau despre cum interpretează Wright pe Pavel. Poate o vom face în alte postări. Ai tot dreptul să nu fii de acord cu ce spune Wright despre aceste lucruri discutabile dar în articol era vorba despre altceva.

În final, o chestiunie legată de hermeneutică. E adevărat că istoria e subiectivă şi că nu e uşor să recreezi portretul istoric al lui Isus. Este însă pasul ajutător cel mai potrivit şi echilibrat pe care poţi să-l faci având în faţa ta textele biblice. De altfel, un astfel de exerciţiu îl face Wright în cartea de faţă. Să te mulţumeşti însă doar cu o abordare imanentă a textelor biblice (citatul tău din Luke Timothy Johnson) fără să combini critica istorică cu cea textual-narativă, este o iluzie pozitivistă a modernităţii, născută din nevoia de certitudine. Cred totuşi că Wright merită mai mult decât să-l citeşti via John Piper.

P.S. Fara indoiala ca contextul Istoric (Iudaic) la Domnului Isus e f important sa-l intelegem si sa-l cunoastem…Problema e (la fel ca si cea cu Jesus of History) ca nu prea avem acces la asa ceva. Predau un curs semestrul viitor pe Rabbinic Hebrew – si voi citi mai mult in domeniu, dar chestia nu e simpla “and because of the lack of date it is open to various interpretations” – de aici si dezbaterile despre Iudaismul din timpul Domnului Isus.