__________

Cum voieste maria ta. dac`a insa vreodata vrei sa povestim despre asta, sunt oricind deschis. Este singura modalitate de a rascumpara istoria, cred eu. Decizia este a ta.

Danut

e ok sa dorim sa-i invingem cu armele lor, dar atunci de ce sa le dispretuim pe ale noastre, folosind diminutive si peiorative? e chiar asa de bine vazut Cuvantul Lui ca sa putem sa ne permitem prestidigitatii intre “noi”?

e ok, mi-am dat seama ca nu era referitor la mine, cu toate ca poate o meritam – sau as dori sa merit – dar uneori ma trezesc ca iau atitudine si ma trezesc port-stindardul unor batalii, poate prea exhaustive, dincolo de pretentiile mele….asta e, poate ca fiecare avem ceva din naivitatea lui Don Quijote

frate Danut, in ciuda experientei mele cu dvs la masterul de la Cluj -sper ca va aduceti aminte! – si in ciuda unor comentarii de-ale mele cam acide , la Patratosu, par exemple, nu inseamna ca nu respect ceea ce faceti, ati facut (mi-a ramas intiparit in minte ca un simbol: acum 15 ani cand ne-ati invata la Tinaud sa cantam “versetelul” 3 din Efeseni ) si reprezentati pt comunitate!

daca v-am intristat, imi cer irtare (poate asta ar fi expresia a 1Cor.13) ! cu respect, Ciprian Sturz

________

Apology received.

Nu-ti fa griji, Ciprian, nu sunt asa de sensibil.

A propos, poti sa-mi scrii pe privat si sa ma ajuti a intelege ce anume te-a deranjat in experienta de la masterat? Multumesc.

Cu sincera pretuire, in Cristos,

Danut

PS Sper ca intelegi ca folosirea diminutuvelor nu este o forma de minimalizare a valorii Cuvintului, ci de ironie la adresa obsesiei versetare (de sorginte iehovista) a unor evanghelici mai siroposi. In nici un caz nu este vorba de tine.

Draga Ciprian,

Povestea cu ‘versetselele’ nu-ti era adresata tie sau cuiva anume. Daca m-ai cunoaste, ai intelege ca atunci cind am ceva de spus, o fac direct, nu pe ocolite.

Ceea ce voiam sa spun este ca exista intre evanghelici o obsesie biblicista. Daca cineva ne livreaza suficiente referinte biblice (fireste, cu carte, capitol si verset – cu cit mai multe, cu atit mai bine) atunci cadem cu totii pe spate, indiferent daca ceea ce spune este sau nu in spiritul Scripturii.

Ne intereseaza insa mai putin citatele aluzive (de care a plina Scriptura; daca te indoiesti, intreaba-l pe Radu Gheorghita, a carui opinie stiu ca o pretuiesti) sau gindirea impregnata in mod implicit de Scripturi. Desigur,pentru a o detecta pe aceasta este nevoie sa cunoastem Scriptura si sa detectam acele ‘aluzii’ si ‘impregnari’.

In plus, adevarul lui Dumnezeu, zice Pavel se gaseste de asemenea in “evanghelia creatiei’ si in “Evanghelia legii morale’. Din acestea cum sa citam, cu capitol si verset?

In concluzie, nu va plingeti ca nu gasiti ‘versetsele’. Daca ceea ce spunem nu este compatibil cu adevarul revelat al Scripturii, spuneti-be in ce anume si de ce, si va vom asculta.n
In rest, nu participam la competia cu numarul de citate biblice cu referinta la suta de cuvinte.

Sa fiti iubiti si sa (ne) iubiti, macar putin, ca nu ne strica, nici noua, nici voua. Parca pe undeva prin Scripturi scrie despre asta. 1 Corinteni 13, pentru cei care nu stiu.

Danut

in alta ordine de idei, astept cu nerabdare articolul; atat doar ca as dori sa ne eliberam de veleitati si atitudinea de minoritari: ce daca in ceea ce avem de spus facem trimiteri la Scripturi? este “Capitalul” sau “The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order” – mai selecte sau etc?