Sunt de acord cu afirmatia dumneavoastra ca nu poate exista reconciliere fara adevar. Legile deconspirarii si lustratiei au fost create tocmai pentru aflarea adevarului despre trecut si indepartarea/pedepsirea celor care nu se califica din punct de vedere moral pentru o functie in noua democratie.

In ceea ce priveste reconcilierea, o componenta intrinseca a ei este tocmai aflarea adevarului. Oficialii, aderenţii şi colaboratorii vechiului regim sunt confruntaţi cu propriile fapte care contravin anumitor legi, legea civilă, penală, morală, etc. Este un demers prin care faptele din trecut sunt aduse în prezent pentru a fi evaluate. Se produce o evaluare individuala a faptelor celor care au incalcat anumite conventii.

Un alt element extrem de interesant şi totodată incomod pentru anumite categorii de oameni, în general foştii torţionari, este acela că prin procesul revelarii adevarului din trecut se creează bazele unei confruntări, în general neviolente, între victimă şi torţionar. Victima are libertatea de a accepta/ierta sau a refuza scuzele exprimate de torţionar, dar şi torţionarul are dreptul de a-şi exprima sau nu regretele si chiar dreptul de a nu-si marturisi faptele. Prin urmare, marturisirea trecutului nu duce direct la iertare sau exonerare de responsabilitatea faptelor penale. Un fost colaborator care a comis fapte penale, chiar daca le-a marturisit si a fost iertat de victime poate plati penal pentru ele. Marele avantaj al acestui model este acela de a nu prelua tensiunile sociale din trecut, ci dimpotriva de a le atenua.

E drept ca in NT sunt mai putine exemple de „justitie sociala” fata de VT, dar o data cu Isus Christos a venit in lume iubirea, chiar iubirea dusmanului.

Aveti dreptate, Biserica se teme pentru imaginea ei. Cred ca Biserica ar trebui sa inteleaga ca deconspirarea si lustratia sunt procese necesare, insa trebuie foarte mare grija in alegerea sau alcatuire modelelor, caci fiecare model are in spatele lui o teologie, o antropologie sau ideologie.

Sunt de acord cu dumneavoastra ca Biserica se afla in fata posibilitatii de a fi perceputa ca intransigenta. Nu cred ca asta ar trebui sa preocupe prea mult Biserica, ci mai degraba procesul deconspirarii. Din ceea ce am constatat pana acum, deconspirarea si lustratia, cel putin in comunitatea evanghelica din Romania, au devenit arme in lupta dintre grupurile antagonice. Nu cred ca deconspirarea a divizat lumea evanghelica dupa 1990, ci lupta pentru putere si avantaje de orice natura, inclusiv cele financiare. Consider ca in aceasta lupta deconspirarea a devenit o victima si un mijloc (arma) de neutralizare a adeversarilor. Din pacate, in comunitatea evanghelica a fost preluat modelul luptei pentru putere din societatea romaneasca si risca sa se ajunga la o ridiculizarea si demonetizarea procesului deconspirarii si totodata la institutionalizarea hermeneuticii suspiciunii

Cristi Zaharia

Sunt de acord ca este regretabila amanarea de catre Biserica a asumarii trecutului, iar acest lucru nu ii face deloc cinste. Desi avem ce invata din esecurile si succesele altora, acum nu va voi trimite la nici un exemplu graitor al esecului in rezolvarea problemelor trecutului. Sunt de acord cu dumneavoastra ca in dosare gasim probleme reale si importante, dar la fel de reale si importante pentru Biserica sunt si definitiile. Va voi explica pe scurt si de ce afirm acest lucru. In primul rand, Biserica, indiferent de confesiune, nu trebuie sa se retraga din societate. Asta este o solutie eficienta si justificata in situatii de prigoana, dar nu in momente de libertate. Data fiind aceasta clarificare, trebuie sa spun ca nici un crestin nu ar trebui sa fie indiferent in fata nedreptatilor create de o lege. Iar daca definirea colaboratorilor cu fosta politie politica comunista este prea larga sau prea ingusta, rezultatul e nedreptatea. De asemeni, Biserica ar trebui sa fie o voce in societate, iar procesul pe care l-ati mentionat, pacat-pocainta-intoarcere-iertare, ar trebui transplantat sub o forma sau alta si in societate. Acest lucru s-a facut in alte parti si mai multe detalii vor aparea in partea a doua a articolului. Un alt aspect care ne obliga sa fim interesati de legea deconspirarii este faptul ca in functie de ea se va rezolva sau nu si problema bisericii cu trecutul.

Cat priveste documentul la care m-ati trimis, permiteti-mi sa nu fac nici un comentariu. Cred ca opinia mea referitoare la acest gen de abordare a deconspirarii este clara in articol, cum la fel de clare sunt si erorile ce pot surveni.