Poate cînd ne întîlnim faţă către faţă… nu mai ştiu unde am mai văzut un text despre identitatea evanghelicilor, cred că era scris tot de tine…

Oricum textul meu este conceput cu mai mult timp înainte, ideea mi-a venit cînd am scris o parte dintr-u comentariu la predica de pe munte la care lucrez…

Sper să nu ne mai inflamăm aşa de uşor pe baza unor preconcepţii pe care le avem unii despre alţii …

Doamne ajută!

_____________

Draga Marius,

Nu stiu la ce preconceptii te referi…
Cat despre inflamare, cu atat mai putin…

Sa dea Domnul ca toata energia asta investita in dialog sa dea rezultate…

Doamne ajuta!

Danut Jemna

din pacate este prea lung ca sa il pun intr-o singura postare, dar aseara l-am mai ajustat putin si impartit in cam 4 postari dupa seara de la Iris unde l-am prezentat.

Sper sa fie un bun capat de pod pentru continuarea dialogului.

Precizez ca acest text in prima lui forma este scris inainte chiar de aparitia site-ului Agora, asa ca folosirea termenului Agora in text nu este nici o aluzie rautacioasa catre acest site.

Imi pare rau ca trebuie sa precizez acest lucru, dar am impresia ca trebuie.

In text vor fi continute si citeva reflectii la articolul tau.

Multumesc de raspuns.

mc

___________

Draga Marius,

Astept sa apara textele tale.
Nu stiu in ce cadru ai dori continuarea dialogului.
Pe Agora, eu as incheia dezbaterea asupra relatiei identitate – deconspirare (s-a discutat cate ceva, dar uneori neproductiv din pricina paradigmelor diferite de abordare – ma refer indeosebi la conceptele de comunitate si de mantuire in comunitate, dar nu numai). Problema identitatii ar putea fi discutata ca o tema separata, dar asta depinde de intreg grupul de moderatori de pe Agora.
Nu stiu cum vezi tu…

Danut Jemna

Dacă nu am avea de-a face cu o comunitate spirituală, lunele lucruri ar fi imposibile pentru că nu am avea puncte de referinţă, poate doar alte vremuri în contexte asemănătoare. Ceea ce se dezbate, pentru că este şi face parte din Trupul lui Cristos, trebuie să fie şi un exerciţiu spiritual, nu doar mintal şi existenţial.

Nu folosesc un limbaj de lemn, adică nu spun ceea ce spun din obişnuiţă fără să văd mult mai mult în spatele cuvintelor devenite in unele cercuri banale.

Înaintaşi noştri au făcut în primul rând o lucrare spirituală când au ales să predice şi să răspândească Evanghelia în România. Cei ce s-au opus acestei lucrări în regimurile trecute au făcut şi ei o lucrare spirituală întreţinută de alte puteri spirituale decât cele pe care le experimentăm noi cei născuţi din nou.

Conspirarea si deconspirarea a fost şi este o lucrare cu conotaţii spirituale pronunţate. De aici şi neclaritate, ceaţa, complexitatea situaţiei în care ne găsim. La conspirare s-au folosit forţe spirituale oculte, la deconspirarea acestor oamenii situaţia este similară. Forţele sunt tot spirituale, dar de data aceasta forţe spirituale din lumea lui Dumnezeu.

Ori care ar fi strategia la care se ajunge pentru rezolvarea acestei crize nu trebuie să se minimalizeze aspectul spiritual.

Când Scriptura ne introduce posibilitatea că printre noi există „anticrişti” lucrul acesta nu trebuie minimalizat. Oricum i-am numi astăzi, adevărul prezentat de Ap. Ioan rămâne valabil.
„(1Ioan 2:18) Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

Anticristul este o copie fidelă a Slujitorului desăvârşit, iar ei anticrişti sunt imitaţii fidele a slujitorului lui Dumnezeu. Proba, testul nu stă în ceea ce realizează, în darurile pe care le au ci în cine sunt ei în sine. În esenţa lor. Sub ce autoritate-putere funcţionează/acţionează. Cine îi umple şi în ce se golesc?

Nu ne mirăm că există atâta lipsă de unitate în deconspirare. Este normal, forţe oculte apără interese oculte. Lucrarea de deconspirare a minciuni în orice domeniu este în primul rând una spirituală. Să nu uităm acest lucru.

Sunt adeptul deconspirări deşi ştiu că cele mai multe lucruri nu le vom afla niciodată. Vom afla ceea ce trebuie să aflăm, şi asta pentru că Dumnezeu vrea nu pentru că noi ne zbatem. Toate exemplele de pe paginile Bibliei, rămân la urma urmei doar exemple spre atenţionare şi învăţătură, ele au fost scrise simplu spre atenţionare şi învăţătură nu pentru o exegeză de dragul exegezei oricât de frumos ar fi acest exerciţiu textual şi intelectual.

Poate o dată se va elabora formula acceptată, elegantă şi corectă a modului în care să se făcă deconspirarea. Cred că va fi prea târziu.

De obicei teoriile apar când evenimentul care a forţat teoria să se nască este mort sau aproape mort. O teorie bună despre evenimente trecute nu mai poate fi relevantă în viitor, contextul, cadrul se schimba, intervin alte necunoscute şi trebuiesc elaborate alte teorii. De aceea cred că tot ceea ce citim/scriem/discutăm în cadrul acestui subiect este benefic doar ca exerciţiu de logică şi pledoarie, cât de relevant este ceea ce se scrie şi spune pentru viaţa cotidiană, rămâne de văzut.

Datorită acestor discutţii sunt mai bogat din punct de vedere intelectual dar prea puţin din punct de vedere spiritual.

Am fost cu toţii chemaţi de Mântuitorul să ne facă şi să devenim pescari de oamenii, iar un om care ani la rând nu prinde peşte, nu cred că este-se poate numi pescar.

Despre peşte, numai de bine, despre pescarii doar adevărul “gol goluţ”. Interpretarea şi Judecata sunt la şi cu Dumnezeu.

______________

Stimate Cornel,

Si eu multumesc pentru interventie.
Pai cred ca din tot ce am scris transpare ca avem de a face cu o problema spirituala. Este o problema care framanta biserica lui Dumnezeu, care are consecinte asupra vietii noastre.

Eu nu operez cu distinctia asta intre spiritual si intelectual (o influenta nefasta a modernitatii care ne afecteaza in continuare). Pentru mine, daca sunt crestin, tot ceea ce fac este spiritual pentru ca este facut in coordonatele noii existente, a imparatiei lui Dumnezeu.
Dialogul purtat de noi, indiferent de nivelul de conceptualizare, intra in aceasta sfera a spiritualului.

Nu sunt de acord cu ideea ca aici facem doar un exercitiu de logica (intelectual), ci este exact ceea ce numiti a fi un exercitiu spiritual, chiar daca este nevoie si de logica si de conceptualizare (aici dam iarasi o mostenire negativa care se numeste anti-intelectualism). Nevoia aceasta de a conceptualiza (de a face teorie) este una legitima, uneori chiar fundamentala, indispensabila (sa ne amintim numai de perioada marilor erezii si de nevoia ca biserica sa exprime, sa formuleze in concepte adevarul pe care il detine).

Chiar daca nu am pomenit nicaieri implicarea fortelor intunericului, admitem ca acestea se menifesta si ca avem de luptat cu astfel de realitati spirituale. Dar asta este axiomatic, implicit pentru viata crestina, nu cred ca trebuie sa mentionam asta la tot pasul.

Sunteti de acord ca trebuie sa rezolvam problema trecutului, a colaborarii, dar nu considerati a fi util sa discutam si sa elaboram un cadru in care sa intelegem si sa realizam acest proces.
Ce varianta aveti?

Eu doresc sa va spun ca problema asta nu o avem doar noi romanii, doar noi evanghelicii. Noi ne miscam greu, e adevarat, dar exista comunitati crestine din alte tari (de exemplu, Polonia) in care s-a realizat acest dialog, fara sa fie prea tarziu si care sa fie si benefic pentru comunitate. Pentru grabirea procesului, putem sa invatam de la ce au facut altii…

Danut Jemna

Iertati-ma ca dau din nou acest citat, insa de aici se intelege ce am spus mai sus.

____________

Multumesc, dar vedeti si contextul…

Danut Jemna

________

De unde am plecat si unde am ajuns… (Am promis ca nu mai revin, dar repet ca nu am argumentat ca turnatorii nu marturisesc din cauza crizei de identitate).

Cazul Corneanu nu mi se pare relevant in discutie. El nu este reprezentativ pentru comunitatea ortodoxa. Este un exemplu bun, de urmat, dar este un caz izolat intr-o comunitate care nu face nimic in directia deconspirarii.

Danut Jemna