Draga Doru Radu,
Comentariul dvs. temeinic din 2 iunie la modestul meu text de pe acest blog, intitulat Pledoarie pentru demnitate ma onoreaza si voi incerca sa-i raspund aici cum se cuvine.
Este evident ca nici o abordare a vreunei probleme nu poate fi exhaustiva. Toti operam cu selectii si nu este nimic rau in asta. Daca insa ascundem sau ignoram in mod deliberat anumite fapte, atunci aceasta este o atitudine vinovata si pe drept condamnabila. Sper ca nu ma fac totusi vinovat de asa ceva in articolul meu. Nu contesc insa ca este posibil sa fi ignorat din… ignoranta anumite fapte relevante pentru subiectul in discutie.
Intii de toate, va asigur ca nu am avut intentia de a pasa vina pe misionarii straini pentru situatia actuala (dezastruoasa dupa mine) a bisericilor evanghelice din Romania. Asa ceva ar fi iresponsabil. Eu cred ca, asa cum spunea cineva, probabil citindu-l pe Kierkegaard, ‘in domeniul spiritului nu poti muri decit de mina ta’. Cu alte cuvinte, misionarii straini au responsabilitatea lor, iar noi o avem pe a noastra. Iar aceasta din urma este cea mai mare dintre ele.
Si eu cred ca romanii, iar nu strainii, sunt vinovati pentru constructiile megalomanice de biserici care au rasarit pe plaiurile patriei. In masura insa in care strainii sunt cei care le-au finantat, sunt si ei responsabili pentru aceasta oroare.
Expresia ‘imperialism misionar’ nu-mi apartine. Ea este folosita curent in scrierile misionare, mai ales de catre cei care au fost, in ultimele doua-trei secole victimele acestei patologii eclesiale. Din pacate istoria continua, iar coreenii, pe care ii laudati, in parte justificat, par sa fie cele mai rele exemple in acest sens.
In ce-i priveste pe americani, sunt si eu de acord ca, cel putin in parte, Dumnezeu inca binecuvinteaza America din pricina darniciei ei. In acelasi timp insa trebuie sa recunoasteti ca ei sunt si cei mai inclinati sa-si manipuleze ‘partenerii’ de pe terenul de misiune prin intermediul banilor. Ar trebui sa scriu o carte intreaga daca ar fi sa povestesc experientele de groaza prin care am trecut eu cu unii misionari americani in aceasta privinta. Iar daca as adauga si povestile prietenilor mei, ar rezulta un roman fluviu. In acelasi timp, continui sa am o multime de prieteni in America, pe care ii respect si ii admir in cel mai inalt grad pentru integritatea lor, chiar daca uneori nu suntem de acord in chestiuni de politica sau de teologie.
Nu incerc sa ignor nicicum faptul ca romanii sunt adesea vinovati pentru ca nu le place sa dea socoteala de ajutorul primit din vest. In parte, secretomania care invaluie raportarile financiare este un tipar pastrat din comunism, dar el este cel mai adesea o forma de necinste si iresponsabilitate. Un parteneriat real ar trebui sa contina protectii atit impotriva tendintelor de manipulare ale ‘sponsorilor’, cit si a inclinatiei liderilor indigeni de nu da socoteala in plan financiar celor care ii finanteaza. In plus, parteneriatele n-ar trebui reduse nicicum la dimensiunea lor financiara si nici la o singura directie, dinspre cei bogati din vest si nord, catre cei saraci din est si sud. Primii au si ei enorm de mult de cistigat, cel putin in plan spiritual, de la cei din urma.
Am calatorit si eu in America, inclusiv pentru motive de fundraising si stiu de la cei de acolo ca unii lideri evanghelici din Romania, ale caror nume, din jena, le voi trece cu vederea, sunt considerati a fi o adevarata plaga, pentru ca singura lor ratiune pentru a vizita bisericile romanesti din diaspora este cersetoria, tradusa adesea nu in fonduri pentru lucrarea din Romania, ci in vile si masini de lux ori alte investitii imobiliare pentru ei si familiile lor. Trebuie sa fim corecti insa si sa recunoastem ca exista in tara si o multime de slujitori ai bisericilor care sunt decenti, traiesc modest si slujesc cu credinciosie. Tocmai din pricina lor nu se abata inca judecata lui Dumnezeu peste noi.
In final, nu intentionez sa reiau aici criticile mele la adresa Conventiei baptiste de sud. Eu am vazut cu ochii mei ce au facut liderii ei la Universitatea Emanuel si-mi este de ajuns. Rugaciunea mea pentru ei este aceea a rabinului din filmul Fiddler on the Roof: ‘May God bless them and keep them far away from me.’ Sunt sigur ca cu aceleasi metode subterane si netransparente i-au ‘eliminat’ si pe moderatii din Conventia lor. Tocmai aceste apucaturi, preluate si de fosta conducere a baptistilor din Romania, m-au facut sa parasesc definitiv cultul baptist. Ramin insa un evanghelic dedicat Scripturii si adevarurilor crestinismului istoric, asa cum au fost ele promovate de ucenicii lui Cristos de-a lungul intregii istorici a Bisericii, dar si dedicat tarii in care m-am nascut si am ales sa traiesc.
Si mai cred ca Biserica, trupul mistic al lui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, este ‘una, sfinta, catolica (universala) si apostolica’, formata din romani si tigani, rusi si americani, bogati si saraci, barbati si femei, in care toti sunt frati (si surori) egali in valoare si demnitate. Daca suntem de acord asupra acestor lucruri, sa ne binecuvinteze Dumnezeu. Iar daca nu, sa ne lumineze Duhul Sfint si sa se indure Dumnezeu de noi toti.
Cu pretuire in Cristos Domnul,
Danut Manastireanu
Filed under: Teologie publică |
Agora Christi 
Pentru Danut Manastireanu, sau apel catre teologii europeni – Partea I
Multumesc pt amabilul si competentul dvs. raspuns din 5 Iunie. M-am simtit nu numai onorat ci si a trebuit sa remarc tonul dvs. mult mai “duhovnicesc” decit al meu. Trebuie sa stiti ca am fost “suparat” si raspunsul dvs. numai in parte imi spulbera ingrijorarile..
– De-acord cu dvs.: un articol, mai ales scurt, nu poate aborda in mod exhaustiv un subiect. Fara indoiala ca si Crestinii straini –misionari sau nu- care au sponsorizat lucrari supradimensionate au raspunderea lor (chiar daca n-au fost de-acord cu ele). Ba mai mult , cred ca au obligatia morala de a continua sustinerea acestor proiecte. Ar fi un pacat inaintea lui D-zeu, sa-i lase cu “ochii in soare” pe romanii pe care i-au incurajat direct/indirect la chestiile astea.
– Stiu ca expresia “imperialism misionar” nu e nici noua si nici Romaneasca. Totusi, dupa mine, n-ar trebui folosita. Ea este folosita de actualii dictatori marxisti din America Latina pt a-i expulza pe misionari…Motivul lor este unul politic/diabolic (noul presedinte bolivian se inchina la Soare, haitienii la Satana, etc…). Acelasi limbaj e folosit si de nationalistii hindusi, comunistii chinezi/rusi, etc.. Ei nu se inspira de la noi… comparatia este totusi izbitoare!..Apoi etichetarile (de care ma fac si eu vinovat) ne conduc involuntar spre o judecata stereotipa. Putem creea antipatii in noi sau in altii prin faptul ca-i etichetam pe Crestini: liberali/conservatori (in cazul meu), calvinisti/arminieni, anti-nomieni, imperialisti, etc. .. Printre ei pot fi oameni cu frica de D-zeu (desi eu ma indoiesc ca telogia liberala a izvorit din “frica de D-zeu”! Oricit de perimate ar fi termenele conservator/liberal, nu frica de D-zeu a generat liberalismul teologic; mai degraba excesele unor conservatori ca mine)… Domnul sa ne ierte pe toti….
– Condamn ca si dvs. tendinta unor misionari – mai ales Americani- de a-si manipula “partenerii” de misiune. Nu m-am asteptat sa fie cazuri atit de multe cit exprimati dvs. Oricum e pacat! Am paritcipat aici la depunerea de rapoarte in fata unor biserici din Conventia de Sud (intimplator). Erau printre ei si misionari care lucrau de citiva in Slatina & Oltenia. Cred ca ma credeti daca va spun ca, au vorbit cu respect in raportul lor despre Romani (si alte neamuri pe unde au lucrat) si oarecum spre mirarea mea si-au descries si infringerile/insuccesele lor. Existenta celor buni n-o exclude pe a celor rai! E posibil sa fie unii care incearca sa duca lumii un Hristos pe care nu-L cunosc. “Un Hristos de hirtie” (C. Ioanide – De Craciun). E tragic cind e asa. Risc o observatie: ma tem ca unele relatari au fost si dramatizate prin prisma unui “talent latin”, a stilului epistolar, sau a personalitatii cu care suntem inzestrati fiecare. Suntem subiectivi si avem fiecare “background”-ul nostru! Nici-o scuza insa pt abuzuri!
– Da, Romania are multi oameni ai lui D-zeu in toate confesiunile, care se bucura de toata admiratia mea! Una din minunile lui D-zeu, dupa mine, sunt bisericile Evanghelice romanesi infiintate in Europa (Italia, Spania). Poate D-zeu va folosi neamul nostru pt trezirea altora…As putea da multe exemple de misionari care s-au imbogatit spiritual in tarile unde au slujit. Biserica noastra trimite anual 15-20 de tineri in tabere/orfelinate din Modova si Romania. Nu stiu cita treaba fac acolo, dar vin inapoi schimbati. Aveti dreptate! I-am intilnit pe misionarii ce ma vizitau in anii comunismului. Sunt batrini si nu se mai pot adapta la viata din SUA (sunt dezamagiti de ce-i aici). Au ales sa-si petreaca restul vietii in Europa de Rasarit (Cehia).
Si eu cred ca Biserica este minunea harului lui D-zeu in care oameni de diferite rase, etnii, niveluri educationale/materiale, conceptii politice, se pot inchina si avea partasie impreuna. Binecuvintat sa fie D-zeu care a “darimat” zidul de la mijloc.
Apelul meu partea a-II-a va incerca sa se dreseze teologilor, daca D-zeu si “Agora” ingaduie. Nu sunt teolog. De aceea vreau sa le cer ajutorul dar si sa-i provoc!
“Doamne nu intra cu robul Tau la judecata, ca nu-i om viu care sa fie neprihanit inaintea Ta” (Ps. 143:2)
Cu bine, Doru Radu, Detroit
Stimate Domnule Doru Radu
Nu trebuie sa va simtiti vinovat cu privire la taxonomia personala pe care o aveti cu privire la crestini. Nu conteaza daca sunt conservatori sau liberali, calvinisti sau arminieni. Unii sunt pocaiti iar altii nu.
In fiecare zi amanam intalnirea cu Hristos tocmai pentru ca nu suntem pocaiti. Eu cred ca intalnirea romanilor neoprotestanti cu misionarii din America, Anglia, Danemarca, Suedia, Franta a fost una de laborator. Nu a avut proprietati naturale. Interesant ar fi fost sa ne pastram coloana vertebrala pana la capat si sa fim asa cum eram. Ca unora li se parea ciudat ca Geabou Pascu le spunea americanilor ca la amvonul Bisericii sale NU se predica cu inele si ghiuluri tine doar de segregarea crestinilor mai sus mentionata. Important era ca asa era si asa voia sa ramana. Cand se ajunge insa la a se accepta compromisuri doar pentru un pian nou, microbuz pentru misiune sau termopane la noua cladire atunci tine de a doua taxonomie. (tot mai sus amintita).
Un aspect pe care cred ca il pierdeti din vedere ar fi acela ca un conservator neoprotestant din Romania poate fi evaluat drept liberal de catre lumea baptista (sa spunem) cat si de societatea civila intr-un mod cat se poate de simplu – se uita la Locasul de Cult in care functioneaza ca si slujitor. Citeam pe un blog intrebarea “Are voie un calugar sa se lase fotografiat?”. Dar putem continua “Poate un pastor sa citeasca Matei 6 la lumina unui candelabru de 10 000 de dolari?”
Revendind. Cultura locala este distrusa de catre autohtoni nu de catre misionarii americani. Nu putem pretinde de la niste oameni care nu stiau inainte de a vizita tara noastra daca Romania este in Europa sau Africa sa inteleaga de ce copiii romanilor poarta fesuri in miezul verii, de ce isi repara Daciile cu sarma sau de ce chit ca e vorba de Coca-Cola sau de Pepsi-Cola ei tot de SUC vorbesc.
Biserica neoprotestanta din Romania s-a schimbat dupa Revolutia din 89 doar in masura in care s-a lasat de bunavoie. Dupa mine (stiu ca suna dur si simplist) americanii ar fi trebuit sa se rezume a trimite haine second hand si alimente in satele nevoiase ale Romaniei. Din punct de vedere teologic America nu poate aduce nici o schimbare reala in Romania.
Daca au existat Conventii, Biserici, Pastori din America care au crezut ca pot face mai mult decat material in Romania s-au inselat. Caci si banii pentru o noua Universitate au fost strict pentru… a construi Universitatea si a plati (poate) profesorii. Pe cand invatatura a fost data tot de catre “ai nostri”. Majoritatea profesorilor veniti din afara nu au avut succes in randurile studentilor din Romania. (am si exemple dar nu este cazul aici).
Nu poti pune semnul congruentei intre o tara post-comunista din Europa de Est unde toti au facut scoala, stiu sa scrie, stiu sa cante, au ce sa bea si sa manance si o tara din Africa in care oamenii cauta noaptea in desert lespezi de sare pe care sa le vanda dimineata in targ pentru o paine. Multi, din occident au facut aceasta confuzie.
In loc de concluzie. Oamenii care merg la Biserica sunt pocaiti sau nepocaiti. Cei care nu se lasa sedusi de mrejele lucrurilor fara valoare divina cad in capcana unui crestinism artificial. Eu am patit asa. Departe de a fi un anti-american spun insa ca Romaniei ii poate sta in ajutor doar mana ei.
Cu respect
Dan Spaniard
Stimate D-le Dan Spaniard:
Va multumesc pt raspuns. Sunt de-acord cu dvs. in multe privinte. Ma bucur de accentul pe care-l puneti pe pocainta; a devenit o floare rara, si demodata, din pacate. Nu stiu care a fost impactul profesorilor americani, deci va cred pe dvs. (Am discutat cu absolventi de la Oradea&Bucresti alte subiecte.)
O precizare: motivul pt care am scris tot ce-am scris este unul simplu. Se spune in unele articole ca taxonomia nu e buna, dar in rindurile urmatoare se ataca conservatorismul evanghelic (in speta American, dar nu numai). Atitudinea asta nu e logica in primul rind si in al doilea eu NU cred ca liberalismul este o alternativa pt evanghelicii romanai (pt Americani si Vest Europeni e prea tirziu).
Si aici cred ca gresiti si dvs cind spuneti ca nu conteaza ce esti, important e sa fii pocait.
Apoi, din lipsa de spatiu, probabil, reduceti liberalismul teologic la aspecte periferice (nu nesemnificative, totusi). De-acord cu dvs. ca liberalismul poate fi perceput diferit in contexte diferite. Numai ca prin teologia liberala incepe, DUPA MINE, cu contestarea Scripturii ca fiind revelata (Karl Barth daca nu gresesc) apoi continua cu contestarea nasterii din Fecioara si Divinitatea D-lui Isus… si ajunge in final la interpretarea Scripturii prin prisma vremelnicului (atitudinea fata de homosexuali, avorturi, familie in general, etc.-preluate din psihologia la moda si copiate, de frica, dupa modelul lumii). As mai adauga apoi interpretarea Genezei, Exodului, V. Testament in general in acord cu istoriografia seculara si-n dezacord cu textul insusi; viziunea antropologica in acord cu umanismul, interpretarea minunilor cit mai natural posibil, etc… Dupa cum vedeti nu sunt teolog. Urmaresc ce se intimpla in tara si stiu ca Evanghelicii romani nu sunt inca afectati de astea. Stiu si ca -prin meritul bisericii Ortodoxe- flagelul homosexual nu afecteaza societatea romaneasca, dar cel al avorturilor o afecteaza!!! Vazind ce se intimpla mai ales in Europa (Protestanta si chiar Evanghelica) si-ntr-o mare masura in America sper din toata inima ca Teologia Evanghelica Autohtoan Romana sa nu considere, deci, liberalismul teologic ca pe o alternativa.
Sunt mindru ca sunt Roman, desi traiesc in America, si sunt de-acord cu dvs. Romanii nu se compara cu Africa, Asia, etc. Nu spuneti insa ca Americanii (evanghelici) nu pot aduce schimbare (teologic ) in Romania, pt ca este prea tirziu! Au adus-o deja. Nu ma refer la faptul ca am fost considerati intotdeauna o „religie de import” ( la-nceput grmano-austro-ungara). Si nu trebuie sa raminem „de import” la nesfirsit. Dar ma refer si la perioada comunista. Sunteti mult mai tinar decit mine, si ata este un PLUS pt dvs., nu un minus! S-ar putea totusi sa nu stiti unele lucruri: 1) Ar fis fost tare, tare greu de rezistat in Comuism ca evnghelic (mai ales intelectual) fara aportul strainilor mai ales americani. Zeci de mii de Biblii, literatura de colportaj, emisiuni la radio, vizite ale misionarilor, etc. Toate au mentinut crestinii informati. Un detaliu: apologetica crestina! Am facut o facultate puternic ideologizata. Nu stiu cum imi pastram credinta fara ajutorul apologeticii invatate de la straini (carti, coonferinte, ccontacte personale, radio, etc.). Un exemplu: Pitt Popovici (un autodidact) criticat pe drept si pe nedrept in tara (are totusi 89 de ani!!!!). Nu va dati seama ce impact au avut predicile lui la radio traduse dupa Paul Little; pt oamenii simpli dar si pt predicatorii ne-vorbitori de Engleza a fost o sursa unica de apologetica. A venit apoi „vremea” lui Ton. pastorii din anii ’70-80 care citeau Engleza, etc., etc…Nu putea D-zeu prin D. Sfint sa „faca treaba” fara asta? Ba da, dar dupa logica asta putem desfiinta si seminariile, etc. Cred ca aici macar suntem de-acord….
2) Pregatirea Leaderilor. Indiferent cu „cine votam” trebuie sa recunoastem ca pt formarea virfurilor de azi s-a investit enorm de Americani si Englezi. Paul Negrut, Beni Faragau, Danut Manastireanu, intr-o mai mica masura Emil Bartos, Onisim Mladin..,si chiar V. Talos n-ar fi ajuns ce sunt daca nu se investea in ei in ascuns, enorm. Veneau profesori si misionar special pt ei si ii ajutau sa s pregateasca… Daca s-ar pune o cifra la cheltuiala cu pregatirea lor, s-ar mai fi puttut construi o catedrala. Intersati sau dezinteresati strainii au facut o investitie de durata pri impactul ulterior al acestora. Dupa ’89 sigur si-au desavirsit pregatirea, pe fata, la Universitati straine. Nu vreau sa diminuez efortul lor personal si nici sa spun ca au copiat totul de la straini. Doamne fereste! Daca n-aveau stofa si nu puneau osul nu ajungea ce au ajuns!!! Dar n-au fost „self made man” precum Pitt Popovici (ca sa iau un exemplu). Diferenta academica este evidenta ( intre virfurile de mai sus si Pitt)… meritele ramine sa la aprecieze D-zeu…
Iertati-ma ca am fost lung (e boala de batrinete).. Inchei cu 2 exemple care imi plac:
a) Etichetarile (taxomania) se poarta si la case mai mari. O dezbatere aprinsa se purta in teologia evanghelica prin ’70. Teologii Occidentali ii acuzau pe Africani de „teologia neagra”. In toiul dezbaterii intervine John Stott (aceasta minte clara Evanghelica) si spune: „Baieti taceti! Ca daca exista teologie „neagra” inseamna ca exista si teologie „alba”. Si-apoi cum puteti sa-mi dovediti voi ca aia alba-i neaparat biblica”. S-a facut liniste… John Stott este cineva…spre deosebire de mine.
b) Liberal vs. Conservator. Cred ca atitudinea noastra ar trebui sa fie cea a lui Newton. Se spune (daca o fi adevarat) ca studentii vrind sa-l ispiteasca, au venit la Newton (Crestin notoriu) si i-au spus: „Domnule prof. ati ausit ca Istoria contrazice Scriptura?”. Amuzat, Newton ar fi raspuns: ” Cu atit mai rau pt Istorie”… Si avea dreptate: descoperirile arheologice ulterioare au confirmat Scriptura (daca era nevoie) si contrazis Istoria… Dr. Eugen Matei (de la Fuller, California) pledeaza pt o teologie Evanghelica academica Romaneasca si pt a nu se antrena romanii in razboaie religioase (liberal-conservator) si in vinatori de vrajitoare. Sunt de-acord cu dinsul si sper sa nu dau eu tonul la asa ceva. Sper insa si sa NU se aleaga o varianta liberala… chiar daca suna simplist… Iertati-ma, din nou pt lungimea contra-raspunsului.
Cu repect
Doru Radu, Detroit
2)
Stimate Domnule Doru Radu
Va multumesc pentru rabdarea de a-mi lasa acest comentariu sincer aparut prin bunavointa celor din grupul Agora Christi. Nu trebuie sa va cereti scuze pentru cantitatea mesajului pentru ca mi-a facut mare placere sa-l citesc.
Vreau sa va spun dintru inceput ca nu am avut niciodata idei liberale cu privire la teologia cu care am crescut, ci dimpotriva. Deci nu purtati un dialog cu un teolog liberal. Cu privire la Karl Barth va inselati. Este unul dintre teologii mei favoriti care s-a OPUS teologiei liberale ale profesorilor sai. Superba lucrare despre Epistola catre Romani reprezinta o lovitura puternica impotriva liberarilor care asociau pe Dumnezeu cu posesii de lucruri materiale, trairea momentului etc.
Cu privire la pregatirea liderilor neoprotestanti romani de catre americani dati-mi voie sa ma indoiesc de veridicitatea acestui fapt. Paul Negrut, Danut Manastireanu, Othniel Bunaciu, Beni Faragau erau deja intelectuali de vaza in lumea evanghelica atunci cand au cunoscut scoala occidentala. Nu cred ca teologia lor a fost influentata de masterele, doctoratele facute in strainatate. Faptul ca s-au investit atat de multi bani in educatiunea lor incat, dupa spusele dumneavoastra, s-ar construi o Catedrala mi se pare un fapt fara relevanta. Daca intr-adevar este asa, atunci totul tinde spre ridicol.
Aici in Spania sunt 5 Biserici de penticostali. In unele, toate femeile au basma (batic), poarta fuste si stau doar pe partea stanga in locasul respectiv. In altele, fetele vin in pantaloni, canta muzica cu ritm si se aseaza oriunde in Biserica. Ei bine, nu pot spune ca unii sunt conservatori iar ceilalti liberali. Sunt convins ca intelegeti fineatea acestor concepte si ar fi redundant sa explic aici ca de fapt sunt o apa si un pamant toti.
Varianta liberala de care pomeneati in mesajul dumneavoastra este aleasa sau nu in mod individual. Sunt multi “conservatori” aparenti care traiesc mai liberal decat cei din secta Martinelli. Este o chestiune de nuanta. Important este ca in Romania liberalismul teologic NU si-a facut inca aparitia intr-un mod ingrijorator. Spun asta pentru ca anumite controverse se rezuma la vestimentatie, modus operandi eclesiastic etc si nicidecum nu se pune problema divinitatii lui Isus, botezului adultilor, nasterea din fecioara a lui Mesia etc.
Acest lucru il datoram pastorilor din Romania care s-au tinut de Cale si de cele invatate la Seminar.
Disputele, zavistiile din anumite zone ale Romaniei sunt legate mai ales de bani, din nefericire. Caci despre bani vorbim cand amintim bisericile gigant, pastorii platiti de nu stiu cine etc.
Cu speranta ca nu v-am plictisit cu cele scrise mai sus va doresc o seara linistita si alaturi de bunul Dumnezeu.
Dan Spaniard
Draga frate Dan:
Multumesc pt raspuns. Daca atunci cind ati folosit termenul teologie liberala v-ati referit la moduri de inchinare, tinuta, etc. atunci sunt de-acord cu cele spuse. Asta nu-i liberalism, dupa mine. Eu prin teologie liberala inteleg ceea ce v-am spus in comentariul precedent. Lucrurile acestea ce tin de modus operandi sunt, dupa mine, periferice chiar daca nu complet nesemnificative. In unele parti se pune prea mult accent pe ele… Stiu ca teologia liberala (in sensul folosit de mine) n-a partruns inca in tara si sper sa nu fie considerata ca alternativa nici in vitor… Afirmatia dvs, ca in biserici nu patrund lucruri de „import” decit in masura in care vrem noi este in mare parte adevarata. Nu 100%. Cele mai periculoase lucruri sunt cele care ne influenteaza fara sa ne dam seama. Ajungem uneori sa fim gata sa murim pt parerea altora crezind ca este a noastra…. Pregatirea leaderilor a fost , gasesc eu, un lucru bun. „Ineliegenta cenusie” care a initiat-o a fost inspirata de Sus. Sunt mai degraba de-acord cu investitiile in oameni decit in cladiri. Expresia mea cu privire la costul ei a fost putin malitioasa. Imi cer iertare; am vrut sa fiu in ton cu pretul candelabrelor stabilit de dvs. Oricum costul a fost mare pt ca nu e vorba doar de virfurile pe care le-am pomenit ci de mult mai multi… Daca ne gindim doar la bibliotecile personale mari pe care le-am avut unii dintre noi (inclusiv subsemnatul) si care daca erau cumparate in Vest se ridicau la sume considerabile per capita (de teolog)… Si din pacate nu toti au devenit in final lucratori atit de utili ca cei mentionati de mine… Din pacate nu m-ati inteles! Eu NU m-am referit la pregatirea oficiala de dupa Revolutie ci de cea facuta in secret sau semi-secret din cauza lipsei de libertate din comunism. Cei pe care i-am pomenit eu si multi altii erau deja formati cind au plecat la master sau doctorat in strainatate. .. Am pomenit acest lucru doar pt a va justifica afirmatia ca influenta Americana este deja prezenta… Din pacate noi uitam… sa fim multumitori… si in primul rind Domnului pt ca in final de la El vin toate.
Cred insa ca ar trebui sa „parasim” Agora, chiar daca a fost „prietenoasa” cu noi. Si asta inainte de ne „da ea afara” pt ca tinta ei este spatiul public iar noi am ajuns intr-o discutie privata. N-o putem parasi inainte de a-i multumi pt „gazduire” si a-i ura mult har in ceea ce si-a propus.
Iar dvs., va doresc sa aveti in Spania mai mult impact evanghelic printre spaniarzi decit avem noi printre americani. Cred ca bisericile evanghelice romanesti din Europa de Vest sunt o minune a lui D-zeu si poate Dl va va folosi la trezirea Europei. M-as bucura foarte mult. Atentia dvs. m-a onorat si va sunt recunoscator pt ea!
Cu dragoste frateasca,
Doru Radu, Detroit