N. T. Wright, Mesia

N. T. Wright – M E S I A

Dorin Axente

După o aşteptare îndelungată, a apărut la editura „Aqua Forte” din Cluj (http://www.aquaforte.com/det.php?id=64) prima traducere în limba română a unei cărţi scrise de N. T. Wright, „The Challenge of Jesus” („Mesia”, în limba română). N. T. Wright este fără îndoială unul dintre cei mai reprezentativi şi mai prolifici teologi englezi contemporani. A predat Noul Testament la universităţile Cambridge, McGill şi Oxford. Intens preocupat de metodele de cercetare istorice ale persoanei lui Isus, N. T. Wright ne propune în acestă carte o incursiune în lumea fascinantă şi plină de semnificaţie a iudaismului din primul secol pentru a răspunde la întrebări simple în aparenţă, dar care au generat atâtea controverse teologice de-a lungul timpului: Cine a fost Isus şi care au fost adevăratele Sale motivaţii? A fost Isus cu adevărat Mesia? Cât de importante sunt aşteptările escatologice evreieşti atunci când trebuie să înţelegem semnificaţia cuvintelor şi a acţiunilor lui Isus? De ce a fost nevoie ca Isus să moară?

Plecând de la mesajul esenţial al proclamării profetice a lui Isus, şi anume, cel al venirii Împărăţiei lui Dumnezeu, N. T. Wright îl situează pe Isus în contextul naraţiunii dominante şi al simbolurilor esenţiale ale iudaismului din primul secol. Întoarcerea din exil şi restaurarea, precum şi simbolurile marcante care ţineau de identitatea poporului evreu, cum ar fi: sabatul, legile dietetice, naţiunea şi ţara, Tora, familia, Templul, fac parte din orizontul de aşteptări politice, sociale, etice şi escatologice pe care Isus îl resemnifică teologic în jurul persoanei Sale, a morţii şi a învierii de care avea să aibă parte. Aceasta este, de fapt, provocarea mesianică a lui Isus nu doar pentru evreii din primul secol, ci şi pentru lumea postmodernă în care trăim azi. Este, la urma urmei, vorba despre provocarea de a-l urma pe Isus şi de a modela lumea prin puterea Duhului, de a fi pentru lumea de azi ceea ce Isus a fost pentru Israelul de atunci. Cu multă eleganţă şi cu argumente teologice solide, N. T. Wright reuşeste să ne aducă din nou la Scripturi pentru a le înţelege într-o nouă lumină, folosindu-ne de o epistemologie care are ca model esenţial de cunoaştere dragostea lui Dumnezeu.

Pentru cititorul român mai puţin familiar cu teologia lui N. T. Wright, acestă carte îi va ridica, cu siguranţă, multe întrebări ce vizează originalitatea gândirii şi a metodelor dezvoltate de N. T. Wright. Aş încerca să menţionez doar câteva idei mai incitante care vor stirni interesul şi reacţiile celor mai mulţi cititori:

N. T. Wright sugerează că anumite texte şi pilde pe care Isus le-a spus despre un împărat sau despre un stăpân care se întorc să vadă dacă supuşii sau slujitorii lor se achită bine de lucrările încredinţate (cum ar fi de exemplu: Matei 25.14-30 şi paralela din Luca 19.11-27) nu au avut sensul original pe care mulţi comentatori creştini l-au atribuit, adică, acela de profeţii despre a doua venire a lui Isus, locul slujitorilor fiind luat de Biserica aflată în aşteptarea revenirii Lui sau a unei anumite forme de judecată. Ele se referă mai degrabă la acea temă proeminentă a Vechiului Testament, la mult aşteptata întoarcere a lui YHWH în Sion pentru a fi întronat ca Împărat, la timpul vizitării Sale (p. 101-102). Evreii nu au înţeles, în primul rând, lucrurile privitoare la prima venire a lui Mesia astfel încât este puţin probabil ca Isus să le fi vorbit despre a doua Sa venire. Aceasta nu înseamnă că N. T. Wright nu crede în a doua venire a lui Isus dar consideră că această temă se poate dezvolta din alte pasaje biblice. În concepţia lui N. T. Wright, prin intermediul ultimei calatorii a lui Isus, YHWH a împlinit în cele din urmă ceea ce promisese, întorcându-se în Ierusalim pentru a judeca şi pentru a mântui. Înţelesul pildei este corelat cu avertismentul lui Maleahi: „Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi…Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui?”

A fost conştient Isus de faptul că este Dumnezeu întrupat? Aici, N. T. Wright reia vechile întrebările christologice ale lui Wrede şi Schweitzer, afirmând că Isus a ştiut că este Dumnezeu nu aşa cum cineva ştie ca îi e foame sau sete, că este înalt sau scund. Nu a fost o cunoaştere observaţională sau matematică, la fel cum ştim că doi plus doi fac patru. A fost mai degrabă un tip de cunoaştere specifică vocaţiei, similară cunoaşterii pe care o are un muzician despre cum trebuie să interpreteze o anumită piesă muzicală pe linia autorului ei. (p. 105) Bineînţeles că această cunoaştere a lui Isus, aşa după cum afirmă Wright, a fost deplină, la fel ca şi atunci când interpretul este compozitorul însuşi. Isus „a crezut că trebuie să înfăptuiască şi să fie pentru Israel şi pentru întreaga lume ceea ce, potrivit scripturilor, doar YWHW Însuşi putea să facă şi să fie.” (p. 105-106).

Se poate spune cu adevărat, aşa cum susţine N. T. Wright, că naraţiunea dominantă a Vechiului Testament este axată pe două evenimente fundamentale, exil şi restaurare? Există texte care să afirme clar că evreii din iudaismul celui de-al doilea Templu credeau că sunt, spiritual vorbind, în exil? Atât în această carte cât şi în multe alte articole şi cărţi, N. T. Wright aduce justificări solide împotriva criticilor săi (în special Maurice Casey), afirmând că Isus şi-a înţeles mesajul şi misiunea Sa ca semnificând sfârşitul unui unui Exod spiritual şi începutul unui veac nou. Mai precis, lucrarea, moartea şi învierea lui Isus reprezintă zorii unei noi creaţii. În acest context, este interesantă situarea celor doi ucenici care se îndreptau spre Emaus („Atunci li s-au deschis ochii şi l-au cunoscut…”) în contextul textului grecesc al Septuagintei din Geneza 3:7 (p. 141) şi identificarea lor cu Cleopa şi Maria (cf. Ioan 19:25).

Acestea şi multe alte interpretări ale unor binecunoscute pasaje biblice îl singularizează pe N. T. Wright în cadrul celui de-al treilea „quest for the historical Jesus”, un curent de idei care încearcă să elucideze în special semnificaţia (mesianică) a acţiunilor lui Isus. „Mesia” este o carte care ne provoacă la multă luciditate vis-a-vis de tradiţiile de interpretare cărora le aparţinem, dezvăluindu-ne noi posibilităţi de a aduce lumii tiparul Evangheliei, bucuria şi exuberanţa lui Dumnezeu, iertarea Sa vindecătoare precum şi opoziţia Sa faţă de aroganţa unei lumi care persistă în păcat.

Reclame

12 răspunsuri

  1. Superb, Dorin. Sper ca această carte să fie citiă de cât mai mulţi şi, mai ales, să ajungă pe mesele de lucru ale bibliştilor români.
    Poate astfel vom reuşi să ne desprindem cât de cât de obsesia confuntării între liberalism şi conservatorism care domină mentalul evanghelic românesc, din pricina influenţei, nefaste cred eu, a confruntărilor adeseori sterile de pe scena teologică amricană.

  2. E nevoie de un al 3-lea „quest for the historical Jesus”? Eu zic ca nu. Mai ales ca primele doua au esuat destul de mizerabil. Recomand comunitatii romanesti (si lui Aqua Forte) o carte mult mai relevanta si folositoare (stiu, nu are respectul academic al lui N T Wright) despre viata Domnului Isus: What Jesus Demands From the World – de John Piper (se gaseste pe gratist la http://www.desiringgod.org la Resources). Din pacate e numai in Engleza.
    Piper nu ignora 200 de ani de „critical quests for the historical Jesus” ci le considera „unreliable and unusable to accomplish what Jesus aims to accomplish in the world.” Cel mai corect si durabil (si cel mai radical) Isus e cel din cele 4 evanghelii.
    Il citez pe Luke Timothy Johnson: „Marea nevoie in biserica este Isus-ul adevarat/real al evanghelilor.”
    Recomand traducerea lui Adolf Schlatter: The History of Christ si Do We Know Jesus?

  3. Există într-adevăr, Evedyahu, o tensiune între „Jesus of faith” şi „Jesus of history”. Wright explică însă foarte clar (p. 9; vezi şi pp. 7-24) că nu poţi avea un „Jesus of faith” fără o reconstrucţie serioasă a contextului istoric în care a trăit Isus. Aceasta înseamnă, în primul rând, să studiezi cu toată seriozitatea iudaismul celui de-al doilea Templu, să fii serios ancorat în aşteptările escatologice iudaice din primul secol. Wright consideră pe bună dreptate că a studia contextul iudaic al vremii lui Isus este parte a uceniciei noastre creştine (ca să nu mai vorbesc despre contextul grecesc şi influenţele eleniste din Palestina). Isus şi-a proclamat mesajul despre Împărăţie într-o lume în care erau predominante aşteptările iudaice despre intervenţia culminantă şi decisivă a lui Dumnezeu în lume. Toate acestea ne vin pe un filon de găndire teologica de la Schweitzer (primul „quest”) încoace. Daca tu consideri că un astfel de proiect este un „eşec mizerabil”, trebuie să-ţi spun cu prietenie ca te mişti pe un teren necunoscut. Iţi recomand totuşi să citeşti cartea „Mesia”.

  4. Dorine – sunt familiar cu Wright, si-l apreciez mult. Cred insa, ca e f gresit cu privire la atitudinea pe care o ia cu privire la Pavel (dupa cum sti – el merge dupa Dunn si Sanders). E in mare pericol sa nege importanta Evangheliei. Cu privire la 1st and 2nd quest – eu totusi cred ca Piper e corect cand spune (si are PhD in NT de la Munchen si a predat NT la Bethel etc) despre aceste cirtical quests about Jesus as being „unreliable and unusable to accomplish what Jesus aims to accomplish in the world.”

    P.S. Fara indoiala ca contextul Istoric (Iudaic) la Domnului Isus e f important sa-l intelegem si sa-l cunoastem…Problema e (la fel ca si cea cu Jesus of History) ca nu prea avem acces la asa ceva. Predau un curs semestrul viitor pe Rabbinic Hebrew – si voi citi mai mult in domeniu, dar chestia nu e simpla „and because of the lack of date it is open to various interpretations” – de aici si dezbaterile despre Iudaismul din timpul Domnului Isus.

  5. Fara sa fiu specialist in NT si fara sa fiu mare teolog (desi ma straduiesc), parerea mea este ca traducerea lui Wright in limba romana este binevenita. Problema mare pe care o vad, si sint sigur ca nici dumneavoastra n-ati ignorat-o, este aceea a lipsei de traduceri ale scrierilor teologice serioase de pina la N.T.Wright. Asa ca este destul de greu de inteles Wright si problema lui Isus iudaic („the third quest”) daca in prealabil nu am studiat celelalte doua „quest”-uri, anume ale lui Schweitzer si Kasemann. Desigur ca Wright aminteste de cele doua „quest”-uri si le comenteaza, dar conteaza foarte mult si sursa primara…
    Marea bucurie ar fi sa auzim ca vom avea parte de o traducere integrala a lui Wright in romana, mai cu seama a celebrei de acum scrieri ‘The New Testament and the People of God’.

  6. Doua lucruri despre „etichetă”, evedyahu:

    Chiar dacă eşti familiarizat cu Wright, din comentariile tale îmi dau seama că nu ai citit cartea „Mesia” (The Challenge of Jesus). Este singura carte în care Wright dedică două capitole (ultimele) misiunii creştine într-o lume postmodernă. Descrie modalităţi practice de a duce Evanghelia şi de a proclama Împărăţia într-o lume împietrită în necredinţă. Acesta a fost unul dintre motivele care ne-au determinat să traducem această carte. Necitind-o, mă întreb pe ce temei recomanzi comunităţii române alte cărţi mai folositoare decât aceasta.

    După cum ai observat, postarea este o recenzie a unei cărţi anume a lui Wright. Nu am discutat despre „covenantal nomism” sau despre cum interpretează Wright pe Pavel. Poate o vom face în alte postări. Ai tot dreptul să nu fii de acord cu ce spune Wright despre aceste lucruri discutabile dar în articol era vorba despre altceva.

    În final, o chestiunie legată de hermeneutică. E adevărat că istoria e subiectivă şi că nu e uşor să recreezi portretul istoric al lui Isus. Este însă pasul ajutător cel mai potrivit şi echilibrat pe care poţi să-l faci având în faţa ta textele biblice. De altfel, un astfel de exerciţiu îl face Wright în cartea de faţă. Să te mulţumeşti însă doar cu o abordare imanentă a textelor biblice (citatul tău din Luke Timothy Johnson) fără să combini critica istorică cu cea textual-narativă, este o iluzie pozitivistă a modernităţii, născută din nevoia de certitudine. Cred totuşi că Wright merită mai mult decât să-l citeşti via John Piper.

  7. Frumos scris Dorine. Mai ales ultimul paragraf.
    Frumos – foarte frumos!

    P.S. Ai dreptate – nu am citit cartea asta a lui Wright.

    De aceea – fara indoiala ca tu esti mai potrivit sa comentezi asupra ei si a relevantei ei pt comunitatea romana. Tu ai citit aceasta carte – eu nu.

    ________

    Draga Cristi,

    Sesizez cumva o boare de ironie in comentariul tau? In ce ma priveste, cred ca Dorin a raspuns asa cum se cuvine.
    Sper ca macar in acest cadru putem sa evitam incincenarea de pe alte bloguri si sa ne respectam chiar si atunci cind nu suntem de acord unii cu altii. Sa nu uitam regulile disputei cavaleresti sugerate de cei de la Oxford. Acesta ar fi un mic inceput de normalitate. Nu crezi?

    A propos de Piper, pe care il cunosc personal, si eu il apreciez ca predicator si autor de texte populare, dar, oricit de toleranti am fi, nu cred ca-l putem numi teolog, in sensul tehnic al acestui cuvint (ci doar in cel popular al termenului), chiar daca el are un doctorat in Germania. Titlurile nu ne fac teologi. Nici pe mine, nici pe el.

    Cea mai mare problema pe care o vad eu la Piper este ca nu are o intelegere integrata teologic a dogmei Sfintei Treimi, si asta, pentru un om din rasarit, ca mine, este o slabiciune esentiala. Dar sa-l lasam pe Piper. Acest text este despre NT Wright, nu despre Piper, care este, de altfel, unul dintre oamenii cei mai valorosi (si in general mai echilibrati – ceea ce este foarte rar) ai evanghelicilor din State.

    Danut

  8. Danut – nu intentionam sa fiu ironic. Dar mi-am ales bine cuvintele. Cred ca e f frumos ceea ce spune Dorin (mai ales in ultimul paragraf) – dar nu prea are de a face cu ceea ce am spus eu. Eu nu cautam certitudine – ci doar am afirmat ca noi cunoastem f putin despre sitiatia istorica a Domnului Isus si a Iudaismului din sec I (in afara de NT). Ceea ce inseamna, nu ca nu avem certitidini (fara indoiala ca asta nu prea avem), ci ca f multe din concluzii sunt f f speculative.

    Oricum – poate e mai bine sa discutam din nou offline.

    Eu am avut si am intentii bune cu privire la sfaturile date mai sus (am mai dat cateva dar nu au fost postate, asa ca am pus mesajul mult mai scurt si pozitiv de mai sus). Repet ce vroiam sa spun: exista carti mult mai bune (care sa ajute la implinirea misiunii Domnului Isus pe pamant) dacat cele de Wright. Unele din aceste carti – sunt cele lui Piper.
    Wright (without the background) va fi folositor unui segment din populatie f restrans.

    Cu privire la Piper. Ma bucur ca-l cunosti si ai o parere asa de buna despre el. Si eu am.

    Nu sunt de acord deloc cu tine ca nu este un teolog. Orice pastor bun este (si trebuie sa fie) si un teolog (Spurgeon). Si Piper este un pastor f bun si un teolog f bun. Nu este un teolog in sensul ca nu publica teologii sistematice, dar cunoaste extrem de bine pe Augustin si Calvin, si e unul dintre putinii experti pe Jonathan Edwards. Daca Piper nu este un pastor/teolog (nu este un teolog academic – cati dintre acestia au un impact real in biserica? putini, f putini) – inseamna ca nu exista nici un pastor/teolog in State la ora actuala. Sau – sa pun problema altcumva – daca Piper nu este un pastor/teolog, atunci cine este in State si in Europa?

    Cel putin in The Supremacy of God in Preaching (tradusa si in romana) este explicit Trinitarian. Nu?
    Dar aste e o discutie mai lunga.

    P.S. Nici Wright nu este un ‘teolog.” Este un f bun Biblical scholar.

    Blessings to all,
    cristi

    ________________

    Cristi,

    In aceasta problema avem opinii diferinte si sper ca e loc pentru asta intre noi. Sunt de acord cu tin insa ca Piper este un pastor-teolog, cu accentul pe pastor. Si ca nu este un teolog academic. Nu sunt de acord insa ca teologii academici sunt in general oameni fara impact pastoral. Barth si Torrance sunt exemple stralucite cu privire la contrariul.

    Si inca ceva, ca sa incheiem povestea cu Piper, care, repet, nu este tema acestui post, eu n-am afirmat ca nu este trinitarian (mai citeste o data ce am scris). Daca credeam asta, iti spuneamca este necresti. Am spus doar ca nu a asimilat trimitarianismul in sistemul lui teologic, dar aceasta este situatia cu cel putin 90% dintre teologii protestanti, care, in general afirma Treimea, dar apoi nu mai stiu ce sa faca cu ea, dupa ce au trecut de capitolul triadologie din dogmatica. Se pare insa ca avem standarde trinitariene diferite, asa ca mia bine ne oprim aici. Mi-a facut, oricum, placere. Sper sa nu ne blagosloveasca Dorin ca facem galagie pe blogul lui.

    Danut

  9. Scuze pt deviere Danut si Dorin. Cred ca esti corect in ceea ce priveste Treimea (cu privire la Piper), dar nu sunt sigur. Dar, dupa cum tu stii mai bine decat mine, Treimea este un „subiect” care a fost redescoperit de West doar in ultimii 20-25 de ani (si de atunci probabil ca prea mult sa publicat :))…Articolul lui Gunton din Perichoresis e f instructiv pe tema asta…

    Cu privire la Barth si Torrance…ce impact au avut asupra evanghelicilor romani?? :): 🙂

    Cred ca nu prea mare – mai ales Barth 🙂

    ___________

    Draga Cristi,
    La ce articol al lui Gunton te referi? Ai dreptate. Din pacate nici Barth, nici Torrance nu sunt cunoscuti la noi, Iar Barth este de-a dreptul demonizat. Tot pe filiera fundamentalista americana.
    A propos de asta, un bun amic (absolut evanghelic, te asigur) face cateheza zilele astea cu un grup de tineri – tot evanghelici – citind in paralel Dogmatics in Outline a lui Barth si Abecedarul credintei a lui Christo Yanaras. Tinerii, trecuti deja prin catehezele de botez ale bisericilor lor, sunt absolut fascinati de profunzimea si amploarea discutiilor. Fii sigur ca nu vor deveni nici barthieni, nici ortodocsi (desi nu vad ce pacat ar fi in asta), dar cu singuranta vor fi mult mai buni crestini in urma acestei interactiuni.
    Sa fii iubit.
    Danut

  10. Draga Danut,

    Ma refer la Gunton: The Forgotten Trinity (cred ca e primul numar al lui Perichoresis). E oarecum introductiv, dar mie mi-a placut mult cand l-am citit.

    Cred ca tu numesti fundamentalist ceea ce eu numesc evanghelic…sau cel putin ceea ce altii numesc evanghelic…[Nu cred ca Barth a ‘demonizat’, dar am discutat recent cu ultimul lui student (Hesselink) aici in Seoul. Hesselink nu e barthian – e evanghelic.]

    Cu privire la ceateheza cu ajutorul lui Barth (Yannaras banuiesc ca e mai ‘ortodox’ in teologie) – cred ca trebuie sa asteptam cel putin vreo 10 ani si dupa aceea sa discutam. Sa vedem unde ajung acesti tineri dupa 10 ani de asa cateheza…e una sa fi fascinat de discutii, si e alta sa fi nascut din nou si sa rodesti prin Duhul :):) Sper sa auzim de bine de acesti tineri in 10 ani, dar am sincere indoieli.

    Esti iubit,
    cristi

    __________

    Nu, Cristi.

    Eu sunt evanghelic si nu sunt fundamentalist. Sper ca nici , desi e dreptul sa fii, daca asta vrei.
    Definitiile pe care le folosesc sunt cele clasice. (vezi articolul meu din Festschrift-ul pentru Iosif Ton).

    Danut

  11. […] o au (de aceea sper sa castige Juno tot ce poate castiga!). Pe noptiera stau Xenocid, Copii Mintii, Mesia lui N.T. Wright si Erminia Duhului iar pe biroul de studiu o gramatica foarte draguta si un […]

  12. […] (din grupul Agora Christi) şi-a susţinut doctoratul în filosofie la Sorbona Paris IV, cartea Mesia a renumitului teolog N.T. Wright a apărut în româneşte – astfel de ştiri pălesc în […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: