Un interviu cu Iosif Stefanuti

iosif_stefanuti.jpg

Mihai Ciuca a publicat pe siteul Mersul vremurilor, un think tank pentru creştinii evanghelici din România, un excelent interviu cu pastorul baptist Iosif Ştefănuţi, din Brăila, în care este abordată, între altele, şi problematica deconspirării.

Iosif Ştefănuţi pledează, în acelaşi spirit pe care încercăm să-l promovăm şi noi, aici, pe Agora Christi, pentru o abordare nuanţată a acestei probleme complexe, cu riscul de a fi acuzaţi de tărăgănarea voită acestui proces.. Vocea acestui pastor care a avut destule de suferit în vremea persecuţiei comuniste merită, credem noi, toată atenţia.

Găsiţi AICI acest foarte interesant interviu.

12 răspunsuri

  1. De-ar fi omul ca vorbele lui… sau ca cele despre el…
    ______________

    Iubitul meu,
    Numai Dumnezeu cunoaste pe deplin inimile noastre (si pe ale altora).
    In ce ne priveste, suntem datori, pina la proba contrarie, sa luam lucrurile la ‘face value’. Iar ceea ce am citit, fara a sti dedesubturile si contextul, are sens. In rest, Dumnezeu cu mila.
    Asa cum spunea Spurgeon parca (acel foarte articulat si pasional baptist calvinist fumator de pipa), in ceruri vom avea trei surprize: mai intii, vom vedea acolo oameni despre care niciodata n-am crezut ca vor fi acolo; apoi, nu vom intilni acolo oameni despre care am avut absoluta siguranta ca vor fi mintuiti: si, in al treilea rind, vom fi surpsinsi ca, dupa toate acestea, ne vom afla tocmai noi acolo (da Doamne).
    Danut

  2. Cel mai interesant in acest interviu este sa observ ca fratele Stefanut nu face nici un apel special ca acesti pastori colaboratori sa-si marturiseasca pacatul si sa-si ceara iertare. In schimb dinsul cere ca Uniunea sa-i condamne public pe acesti pastori, dar fara sa dea nume. Ce am rezolva cu aceasta condamnare publica? Pe cine ar ajuta aceasta?

    Daca intradevar am dori sa-i ajutam pe acesti frati colaboratori / fosti colaboratori si sa evitam in viitor asfel de situatii, ar trebui sa aplicam Scriptura care spune urmatoarele:

    „Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica” (1Tim 5:20).
    Si aici cred ca este vorba de pastori.

    De ce nu se aplica acest verset, nu stiu !! Poate cineva sa explice?

    ______________

    Si eu cred ca solutia propusa de Stefanuti este insuficienta. Spre deosebire de DVS., nu cred insa ca este inutila. Distantarea oficiala a Uniunii fata de colaborationism poate juca un rol important in procesul de deconspirare. Desigur, mai este nevoie si de altele, dar acesta ar fi un bun inceput.
    De ce nu se aplica solutia biblica? Poate pentru ca procesul de deconspirare a fost initiat ca o vinatoare de vrajitoare, nu ca un efort de recuperare, in spiritul iubirii crestine. Desigur, intre colaborationisti exista destui impenitenti. Pe acestia nu-i va clinti nimeni din autojustificarea lor. Stiu insa destui care si-ar marturisi caderea, dar sunt ingroziti de patima justitiara, lipsita de respeci si iubire crestina, care ii anima pe unii dintre deconspiratori.
    Danut

    Danut

  3. Oh, da, stiu ca asa e. Am ezitat mult inainte de a scrie acele cateva cuvinte…. Ma gandeam: ce ma priveste pe mine? Eu am fost eliberat, Dumnezeu m-a scos din arena inca viu, dar aici e altceva si totusi ceva asemanator cu deconspirarea… Sunt oameni care stiu sa faca sensuri si sa le puna pe orice si pe oricine.
    Dar nu vreau sa incep sa vorbesc, as intra pe teren cu vindecatoru si nu asta imi doresc. Dar sunt sigur ca nu trebuie sa tac. Daca mai vad pe undeva pe MC scriind despre IS (ca invers ar fi imposibil), categoric voi avea mai multe de spus. Fiindca o fi internetul liber si la indemana oricui, dar buna credinta a altora nu se cuvine abuzata. Nu de crestini.

  4. Frate Danut – Cind am afirmat ca aceasta condamnare publica fara nume nu ar ajuta pe nimeni, evident ca m-am referit la colaboratorii in cauza, care nu ar avea nici o motivatie in a-si marturisi pacatul, ci din contra condamnarea aceasta publica fara nume, i-ar motiva in continuare sa stea linistiti sub protectia Uniunii.

    ____________

    Daca condamnarea fara nume a colaborationismului ar insemna acoperirea lor sub ‘protectia Uniunii’ atunci acest lucru ar fi adevarat nu numai pentru actuala conducere a Uniunii, ci si pentru cele anterioare. Eun insa nu cred ca aceasta concluzie este corecta.
    ___________

    Sigur, distantarea Uniunii Baptiste fata de colaborationism este este buna, dar asa cum spuneti, insuficienta. Eu continui sa cred ca daca acesti colaboratori ar fi nominalizati, intr-un fel ei ar fi fortati sa-si recunoasca pacatul, si sa se pocaiasca. Vreau sa cred ca in momentul in care acesti frati si-ar recunoaste faptele, ei ar fi iertati de frati si de intreaga comunitate.

    _______________

    Nu cred nicicum in pocainte ‘fortate’. Numai Duhul este cel care poate crea convingere si poate da curajul marturisirii.
    In ce priveste iertarea comunitatii, ce s-a intimplat pina acum cu cei care si-au marturisit tradarea nu cred ca va justifica optimismul. Dimpotriva. Comunitatea evanghelica pare avida de circ si de singe. Cel putin deocamdata. ESte cam greu ca o asemenea atmosfera sa incurajeze marturisirea publica a pacatelor.

    _______________

    Fara suparare frate Danut, dar tare mi-e frica ca rugul déjà aprins pentru ei (aici intra si expresia dumneavoastra) care este mereu adus in atentia noastra si a lor, ar putea sa-i impiedice sa faca pasul in fata! Cred ca riscul este mult mai mare pentru acesti frati sa continue sa stea ascunsi si nu-si marturiseasca pacatul, decit sa-l marturiseasca, acceptind rusinea si consecintele (oricare ar fi acestea), dar sa aibe iertarea fratilor si mai ales a Domnului.

    _______________

    Asa cum am mai spus, eu nu sunt calvinist (nici arminian, si nu cred ca trebuie sa aleg intre aceste doua ideologii). Asa fiind, cred, ca si dvs., ca fara pocainta, acesti oameni isi pun in pericol vesnicia. De aceea, a nu le oferi sansa caintei sincere, ori a le ingreuna pocainta sunt acte de cea mai mare cruzime fata de destinul vesnic al acestor suflete.

    Danut

  5. Sunt de acord cu dumneavoastra. Ceea ce spuneam se aplica si conducerii anteriore.

    Ar fi interesant si de folos cred, sa auzim o explicatie in sensul acesta si de la conducerile anterioare ale Uniunii. De ce nu s-a facut nimic pana acum?

    As fi tare dezamagit sa aud mereu aceleasi raspunsuri: nu vrem sa iertam, nu stim si nu suntem pregatiti pentru aceasta, nu intelegem imprejurarile, nu exista cadru potrivit, etct., etc.

    Indrazneste cineva ? Un raspuns simplu asteptam, atit.

  6. Sunt foarte curioasa sa vad cum procedati cu cei ce pacatuiesc din bisericile voastre ii iertati asa pe ascuns? Nu trebuie sa-i suparati sau nu trebuie sa stie nimeni ,ca sa nu le faca nimeni vrei observatie , sau ii puneti in fata biserici,cel putin cu asta am fost crescuta in biserica, sau judecata este pentru cei mici si neinsemnati, oare pe cine slujiti voi ,pe oameni sau pe DUMNEZEU ,nu credeti oare ca judecata voastra nu este dreapta, pentru ca o aplicati doar colegilor vostrii ,sau prin asta va aparati si pe voi?Sunt profund dezamagita de felul vostru de dreptate partinitoare ,oare mai aveti curajul sa disciplinati pe vreun membru al bisericii voastre,mai aveti curajul sa-i puneti sub diciplina si sa le explicati ca au pacatuit cu ce drept ,judecata pe pamint este doar pentru unii .Chiar nu vreau sa curga singe asa cum spuneti , dar ce faceti voi este partinire pe fata ,daca nici in lumea crestina nu se procedeaza corect atunci ce se va intimpla cu bisericile noastre, chiar nu vedeti cum ramin goale ,oare dece ,chiar nu va pasa ?
    __________

    Stimata doamna,
    Multumim pentru felul nu prea elegant in care ne apostrofati. Ceea ce scrieti aici arata in mod clar ca nu intelegeti ceea ce am afirmat.
    In ce priveste modul in care se face adesea ‘discplinarea’ in bisericile evanghelice de la noi, va rog sa-mi permiteti sa ma distanta in mod critic de ceea ce socotesc a fi, sa-mi fie iertat, un soi de ridicare a poalelor in cap. Va asigur ca va pot povesti zeci de povesti de groaza legate de disciplinari din biserica in care am crescut si slujit aproape douazeci de ani. Desigur, exista si exceptii. Atit.
    Disciplinarea biblica are intotdeauna ca scop recuperarea celui cazut in pacat. Intr-adevar, se poate ca acesta sa nu accepte cainta si atunci excomunicarea este masura extrema, tintind insa si ea, in egala masura, restaurarea si mintuirea celui cazut.
    Nu circul in fara celor de toate virstele, ci discernamintul ar trebui sa caracterizeze atitudinea noastra in disciplinare.
    Din pacate, evanghelicii din Romania n-au formult inca o teologie consistenta a disciplinei eclesiale. De aceea nu exista consecventa, ci cel mai adesea se procedeaza ‘dupa ureche’.
    Danut

  7. Iontan,
    Credeam ca noi am fumat pipa pacii, dar vad ca nu prea ai loc de mine niciunde. Ma stupefiaza mesajul tau si tenta amenintatoare, citez: „Daca mai vad pe undeva pe MC scriind despre IS (ca invers ar fi imposibil), categoric voi avea mai multe de spus. Fiindca o fi internetul liber si la indemana oricui, dar buna credinta a altora nu se cuvine abuzata.”
    Din partea mea poti sa spui ce vrei, cand vrei si cui vrei. Traim intr-o tara libera si ce mai conteaza un ‘flame’? La cate am citit pe net in ultimul an de zile, incep sa devin imun.

    Dar, din respect pentru adevar si pentru cei care citesc aceste comentarii, ma vad silit sa fac o precizare. Interviul publicat, daca te-ai obosit sa-l citesti, are in vedere activitatea pastorului IS in vremea comunistilor si include opinia lui fata de o tema de interes actual, anume deconspirarea liderilor care au colaborat cu securitatea. Nu te obliga nimeni sa impartasesti aceasta opinie, dar nu poti nega ca are un cuvant de spus, fiindca nu poti da cu piciorul activitatii pe care el a depus-o in acele vremuri. Iti inteleg frustrarile si imi pare rau ca nu gasesti metode mai biblice de a le rezolva, dar nu uita ca IS a fost membru al „tardelasului”, care a fost una din putinele forme de rezistenta activa organizata impotriva represiunii comuniste. Poti verifica veridicitatea informatiilor de la pastori credibili, cum ar fi Geabou Pascu, Vasile Talos, Daniel Branzai, etc.
    Din acelasi spirit al decentei, merita sa iti amintesti ca in aceleasi vremuri, cand el facea lucrurile astea, tu erai luat de ale tineretii valuri. Din acest motiv nu cred ca esti cel mai in masura sa emiti asemenea judecati. Si, daca ai alte frustrari relationale, te-am mai sfatuit si cu alta ocazie, nu incerca sa scapi de ele prin metoda patratosu, vindecatoru, samd. Nu merita. In rest, ma vad silit sa te rog, daca e posibil, fa abstractie de numele meu cand il mai gasesti pe undeva. Nu mai intereseaza sa polemizam in acest fel si sa perpetuam o stare de spirit nesanatoasa.
    Fii binecuvantat!

  8. Salut interviul cu pastorul IS, despre care stiam tare putin: ca avut de suferit pt literatura si ca lucreaza intr-o zona izolata (Braila/Galati). Apreciez faptul ca un om care a suferit nu se grabeste sa-i condamne pe colaboratori. Cred si eu ca solutia dinsului e un inceput, dar insuficienta. Exista o vina colectiva dar si vinovatiii individuale.
    Personal, astept ca raspunsul Uniunii sa cuprinda coordonate: biblice, teologice si personale ale colaborationalismului. (Cred ca precedenta conducere a facut ceva: a cerut declaratii, recunoastere, etc.). Cei care „recunosc” spun in general ca nu se simt cu nimic vinovati ca au dat de claratii doar despre relatiile cu strainii. Pe scurt: de ce sa se pocaiasca?.. Recent, fr. Talpos spunea unor pastori din AMerica (din proprie initiativa) ca a dat declaratii dar doar despre straini, nu se simte vinovat, etc… Cind unii membri simpli i-au cerut un raspuns public, el s-a eschivat spunind doar ca viitorul consiliu va da un raspuns… Deconspirarea are deci ceva rezultate; ceva se misca. In ce directie? Cred si eu ca trebuieste si o insusire personala… Mai ales pt ca dosarele au contrazis unele pretentii, mai vechi, de declaratii „doar despre spioni”…

  9. Dragilor Ionatan si Mihai,
    Iata in ce m-am bagat fara sa stiu. Vorba poporului:
    ‘de-ar sti omul ce-ar pati
    dinainte s-ar pazi’
    De vreme ce am permis comentariul lui Ionatan, pe care il pretuiesc nespus, a trebuit sa dau drumul, cu stringere de inima, si acestuia al lui Mihai (pe care il stiu putin. si doar din scris).
    Sper ca restul acesti dialog sa se desfasoare pe privat. Altfel va trebui sa retrag acest post in intregimea lui.
    Sper sa ma intelegeti.
    De asemenea, s-ar putea ca acest lucru sa se intimple oricum, daca ceilalti colegi din Agora ajung la concluzia ca aceste discutii contravin principiilor enumerate de noi.
    Danut

  10. Danut,

    Sunt primul care regret situatia si-mi pare enorm de rau ca a fost sa fie asa. As da orice sa evit asemenea discutii.

    Mihai

  11. Pastorul Stefanuti este un mare caracter, un om incercat, echilibrat. Marturia domniei sale, intelegerea lucrurilor, seninatatea abordarii problemelor care produc in multi atata ura sunt lectii pentru noi toti.

  12. Din pacate lectia pe care o invatam noi in felul de abordare a problemei deconspirarii, este ca tactica strutului este cea mai potrivita.

    Sincer sa fiu, asteptarile mi-au fost confirmate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: