Educatie si creativitate (2)

Determinarea şi cultivarea capacităţii creative a studenţilor

Nu fiecare fiinţă umană are din punct de vedere ereditar aceeaşi capacitate creativă. Coeficientul de inteligenţă (până la nivelul 120) joacă un rol important în acest proces. Dincolo de acest nivel determinanţi sunt factorii de personalitate: fluiditatea şi flexibilitatea gândirii, echilibrul afectiv, perseverenţa, originalitatea, capacitatea de a rezista spiritului gregar etc. Un alt factor determinant îl reprezintă nivelul şi varietatea cunoştinţelor, precum şi predominanţa factorilor psihici non-verbali care îşi au sediul în emisfera dreaptă a creierului.

Dat fiind că este o caracteristică atipică şi calitativă, nivelul de creativitate al unui student nu poate fi determinat prin metode cantitative. Pentru evidenţierea lui trebuie utilizate teste specifice, experimente, şi chestionare adecvate.

În acelaşi timp însă, nivelul de creativitate al unui anume student nu este o constantă absolută, ci el poate creşte prin stimulare adecvată sau poate scădea prin neîntrebuinţare şi necultivare. Creativitatea poate şi trebuie să fie cultivată, atât în activităţile şcolare, cît şi în cele extraşcolare.

Metode şi procedee creative

1. Brainstorming-ul sau asaltul de idei este o metodă de rezolvare creativă a unor probleme, care a fost elaborată de Osborne. Ea are la bază principiul asocierii libere a ideilor şi constă în emiterea de către membrii unui grup, fără inhibiţii şi evaluări de vreun fel, a unor posibile soluţii la o problemă enunţată anterior de către moderator. Ideile enunţate sunt înregistrate şi evaluate apoi de către participanţi sau de către o comisie formată în acest scop.

2. Sinectica este o metodă concepută de Gordon şi constă din asocierea unor elemente diverse, aparent fără legătură între ele, în vederea elaborării unor idei noi.

3. Panelul este o metodă interactivă în care în faţa unei audienţe avizate sunt invitaţi un număr de specialişti reprezentând diverse puncte de vedere asupra problemei puse în discuţie. După prezentarea de către fiecare dintre specialişti a propriei poziţii, urmează o serie de discuţii între ei, pentru clarificarea punctelor de apropiere şi a elementelor care diferă în fiecare abordare. În final se oferă participanţilor posibilitatea de a pune întrebări şi de a formula propriile lor poziţii cu privire la problema care a ocazionat dezbaterea.

Procedee de stimulare a imaginaţiei

Osborne, ca de altfel şi alţi specialişti în domeniu, au consemnat o serie de procedee de stimulare a gândirii creative. Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:

1. utilizarea – căutarea unui număr cît mai mare de întrebuinţări ale unui obiect, în stare originară sau modificată;

2. analogia – explorarea asemănărilor între un anumit obiect şi altele;

3. adaptarea – imaginarea felurilor în care putem adapta un anume obiect unor noi utilizări;

4. modificarea – enumerarea modurilor în care poate fi modificat un anume obiect pentru a i se putea conferi noi întrebuinţări;

5. amplificarea – găsirea de noi elemente care i se poate adăuga unui obiect pentru ca acesta să capete noi utilizări;

6. substituirea – căutarea unor soluţii pentru înlocuirea unui obiect în vederea împlinirii aceloraşi nevoi de întrebuinţare;

7. inversarea – abordarea unei probleme dintr-o perspectivă complet nouă, opusă celei tradiţionale.

Publicitate