Intoarcerea la Evanghelii, de Martin Marty

Episcopul anglican de Durham, N. T. Wright

„Religia publică”, tema permanentă a publicaţiei Sightings, include şi tematica „teologiei publice”. Numărul din 12 iunie al revistei The Christian Century oferă o provocare pe tema aceasta din partea Episcopului anglican din Durham, N. T. Wright, care este în prezent unul dintre cei mai reputaţi specialişti în Noul Testament, atât prin ceea ce scrie cât şi prin ceea ce spune. Articolul prezintă un rezumat al discursului său rostit în luna noiembrie a anului trecut în faţa Societăţii pentru Literatura biblică. El vorbeşte şi scrie întotdeauna în mod foarte clar, astfel încât este greu să treci cu vederea ceea ce spune.

Wright critică în acest articol atât ceea ce el numeşte „extraordinarul snobism inversat care favorizează sursele gnostice cu privire la presupusele rostiri ale lui Isus în detrimentul documentelor canonice”, cât şi arhiuzata „critică a surselor şi a formei” preferată adesea de specialişti. El consideră ambele tendinţe drept o încercare de a „privi de sus, de a reduce la tăcere, de a dezmembra şi în sfârşit de a elimina total luarea în consideraţie” a celor patru Evanghelii. Sunt vorbe tari! Wright este obligat apoi să-şi pledeze propria cauza, care are şanse la fel de mari ca şi cele spuse mai sus de a-i surprinde pe mulţi dintre cei care se ocupă de ştiinţele biblice şi de „teologia publică”.

Iată, deci, ce spune el: „Mesajul central al tuturor celor patru Evanghelii este că Dumnezeul creator, Dumnezeul lui Israel, va revendica în cele din urmă întreg universul ca fiind al Sau, în şi prin Isus din Nazaret. Acesta, dacă este să oferim o generalizare riscant de largă, este mesajul împărăţiei lui Dumnezeu, care este răspunsul dat de Isus la întrebarea, „cum ar arăta lumea în care trăim dacă Dumnezeu ar conduce toate lucrurile?” Care Dumnezeu? Nu cel pe care Nietzsche sau Christopher Hitchens îl denunţă, acel „tiran ceresc” care „conduce prost lumea”. Dimpotrivă, „scopul principal al Evangheliilor constă în a afirma că venirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, ca şi în cer, înseamnă, cu siguranţă, nu impunerea unei tiranii străine de noi şi dezumanizante, ci mai degrabă confruntarea tiraniilor străine de noi şi dezumanizante cu vestea despre un Dumnezeu – Dumnezeul pe care îl recunoaştem în Isus – care este radical diferit de toate acestea, şi a cărui dreptate eficace urmăreşte să izbăvească şi să restaureze adevărata umanitate.

Citez aici mai mult decât o fac de obicei, oferind poate ceva redundant celor mai mulţi dintre cititorii noştri care sunt abonaţi şi la The Christian Century şi care au citit poate, în trecere, sau în grabă, ori au etichetat în mintea lor textul original al lui Wright cu menţiunea „merită să reflectez mai departe la asta”. Desigur, spaţiul nu-mi va permite să citez suficient de mult ca să-îi permit lui Wright să expliciteze pe deplin ce înseamnă toate acestea. Sper totuşi să-i ademenesc pe cititori să caute articolul şi să între în interacţiune proprie cu el. De aceea vă rog să-mi permiteţi doar să vă semnalez câteva teme care au de-a face cu „teologia publică”. Wright face o critică aspră celor care cred că între tiranie şi anarhie nu există nici o altă opţiune; celor care confundă „democraţia” iluminismului cu împărăţia lui Dumnezeu; celor care îl despart pe Isus, aşa cum este el prezentat în evanghelii, de Cristos, cel proclamat în epistolele Noului Testament; fundamentaliştilor, care se mândresc cu fidelitatea lor faţă de autoritatea scripturii, dar nu sunt atenţi la ceea ce au de spus evangheliile biblice; stângii politice ca şi dreptei politice; celor care sunt prea dornici să reducă la tăcere temele Evangheliei în faţă „păgânilor, a celor antici, ca şi a celor moderni, deopotrivă” sau a evreilor scandalizaţi, de atunci şi de acum. Acest articol nu este nici antisecular, nici antisemit, ci mai degrabă pregăteşte terenul pentru mărturia Evangheliilor, care, crede autorul, tinde să-şi piardă adeseori tăişul.

Continuând să dea atenţie celor spuse de Noul Testament, Wright îl vede pe acesta reafirmând „rolul dat de Dumnezeu inclusiv stăpânitorilor pământeşti, chiar şi celor deloc buni”, acesta fiind de fapt singurul fel de stăpânitori cu care creştinii timpurii s-au întâlnit. El insistă asupra faptului că în Noul Testament, „biserica” are chemarea de a cere socoteală puterilor pământeşti (şi tuturor partidelor politice). Asta implică să ţinem cont cu seriozitate de faptul că „felul în care noi glorificăm astăzi democraţia” nu vădeşte fidelitate faţă de Biblie. Din nou, fără a deveni un antidemocrat, Wright doreşte „să scoată în evidenţă natura publică a lui Dumnezeu şi a Evangheliei” şi „să promoveze acel gen de reforme care vor ajuta biserica să-şi joace rolul de a cere socoteală puterilor seculare şi de a face astfel să înainteze dreptatea recuperatoare a lui Dumnezeu”.

Note:

1. Publicat in numărul din 16 iunie 2008 al revistei electronice Sightings, a Centrului Martin Marty de la University of Chicago Divinity School; utilizat cu permisiunea autorului; traducerea, Stuart Elford; editarea, Dănuţ Mănăstireanu.

2. Accesul la ediţia online a revistei The Christian Century, AICI.


Martin Marty

3. Informaţii cu privire la biografia, proiectele curente, evenimentele viitoare şi informaţiile de contact cu privire la Martin E. Marty pot fi găsite AICI.

Un răspuns

  1. „Daca moare aduce multa roada ” ( Ioan 12:24)

    Una dintre cartiile mele favorite este „Izvoare in pustie” iar una dintre partile sale devotionale vorbeste despre pretul pe care-l platesti pentru a fi un urmas al lui Isus Christos.

    Daca vrei sa stralucesti, intotdeauna va trebui sa platesti. Lumina vine doar cu pretul a ceea ce produce. O lumanare neaprinsa nu lumineaza. Trebuie sa arda inainte de a straluci. Nu putem fi de mare folos celorlalti daca nu ne va costa ceva. Arderea sugereaza suferinta. Gemem cand ne doare” ..Slava zilei de maine isi are radacinile in suferinta de astazi”. Multi vor slava fara cruce, stralucirea fara ardere , dar crucificarea vine intotdeauna inaintea incoronarii”.1

    Dupa aceste remarci urmeaza un poem care a atins o coarda sensibila in inima mea.

    „Ai auzit povestea florii de aloe,
    Acolo, departe, in tinuturile insorite?
    Dupa ce creste umila in timp de o suta de ani
    Ajunge la momentul infloririi;
    Atunci, minunatul boboc care o incoroneaza
    Explodeaza in mii de flori;
    Aceasta regina a florilor, in toata stralucirea ei,
    Este mandria acelor tinuturi tropicale
    Dar planta care a inflorit este sacrificata,
    Caci odata inflorita, ea moare.

    Ai mai auzit de floarea de aloe
    Care creste in tinuturile insorite;
    Cum fiecare dintre miile de flori ale ei,
    Cazand pe pamant
    Devine o mica planta ce-si infige radacinile
    In locul in care cade
    Si, la fel de repede precum se scutura de pe vrejul muribund,
    Creste plina de viata si stralucire ?
    Murind, ea traieste de o mie de ori
    In mica planta ce tasneste din moartea celui vechi.

    Ai auzit povestea pelicanului,
    Gimel el Bahr al arabilor,
    Ce traieste in pustiul african,
    Unde pasarile cunosc singuratatea?
    Ai auzit cum isi iubeste puii,
    Le poarta de grija si lupta pentru binele lor,
    Le aduce apa din muntii indepartati Si peste din mari ca sa-i hraneasca
    In timp de foamete ii hraneste- lucru pe care-l poate face numai dragostea !
    Cu propriul sange- si, hranindu-i, moare.

    Ai auzit aceasta poveste- cea mai frumoasa dintre toate-
    Povestea Celui Sfant si Adevarat,
    Ce moare, insa a carui viata, in nespus de multe suflete
    Traieste din nou;
    Samanta Sa traieste si umple pamantul,
    Asa cum stelele umplu cerul de deasupra.
    El ne-a invatat sa renuntam la dragostea de viata
    De dragul vietii de dragoste.
    Moartea Sa este viata noastra,
    Pierderea Sa este castigul nostru;
    Bucuria pentru lacrima, pacea pentru durere”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: