Dobson confuz la maximum in legatura cu discursul lui Obama

Washington (ABP) – James Dobson crede că Barack Obama are o „interpretare excentrică” a clauzelor religioase din Constituţie – dar propria interpretare a lui Dobson asupra discursului de acum doi ani al lui Obama, care a prilejuit această critică, s-ar putea să fie chiar mult mai excentrică decât aceasta.

Asta este ceea ce afirmă apărătorii lui Obama, susţinuţi de unii jurnalişti şi experţi în religie şi politică. Totuşi, câţiva membri ai mişcării Dreapta Religioasă au sărit în apărarea lui Dobson.

La programul său de radio, din data de 24 iunie anul curent, fondatorul organizaţiei Focus on the Family a criticat cu asprime felul în care Obama înţelege rolul religiei în politica Americii, precum şi felul în care înţelege el Biblia.

„Ceea ce încearcă [Obama] să spună aici este că nu avem dreptul să luptăm pentru ceea ce credem, în afară de cazul în care toată lumea este de acord cu noi” a spus Dobson în emisiunea sa, care se pare că strânge milioane de ascultători zilnic la posturile de radio creştine. „Şi dacă nu pot să-i conving pe toţi, este nedemocratic să încerc a mă opune unei legislaţii pe care o consider a fi împotriva Scripturii. Aceasta este o interpretare excentrică a Constituţiei.”

Discursul lui Obama, pe care Dobson l-a folosit ca trambulină pentru critica lui, a fost rostit în iunie 2006 la o conferinţă din Washington a unor creştini moderaţi şi liberali, activişti împotriva sărăciei,. În acest discurs, el a prezentat punctul său de vedere cu privire la rolului corect al religiei în influenţarea politicilor publice.

Dar, în acest discurs, senatorul de Illinois, în acest moment candidatul democrat prezumtiv la preşedinţie, i-a criticat de fapt pe liberali şi pe adepţii secularismului, care încearcă să despartă motivaţiile şi imaginarul religios de politicile publice.

„Uneori, a spus el, încercăm să evităm discuţiile despre religie, din teama de a nu ofensa pe cineva. Mai rău, există unii care încearcă să îndepărteze total religia din sfera publică, considerând-o a fi în mod intrinsec iraţională şi intolerantă, (perpetuând astfel) o caricatură a americanilor religioşi”.

Dar, a subliniat Obama, „majoritatea marilor reformatori din istoria Americii nu doar că au fost motivaţi de credinţă, ci s-au folosit în mod repetat de limbajul religios pentru a-şi susţine cauza. Deci, pentru oamenii aceia, a nu folosi „principiile lor morale” în dezbaterile politice publice ar fi fost practic o absurditate. Sistemul nostru legal este prin definiţie o codificare juridică a moralităţii, mare parte din el fiind bazat pe tradiţia iudeo-creştină”.

Totuşi, el i-a avertizat pe conservatorii religioşi, care ar încerca să susţină o anumită abordare politică doar pe baza suportului biblic, fără a face un apel mai larg, către aceia care ar putea să nu împărtăşească credinţa sau felul lor de interpretare al scripturii.

„Democraţia solicită ca cei care au motivaţii religioase să-şi traducă interesele şi preocupările în termenii unor valori universale, mai degrabă decât în unele specifice religiei lor, a spus Obama. Aceasta cere ca propunerile lor să fie argumentate şi raţionale. S-ar putea ca, din motive religioase, eu să fiu împotriva avortului, dar dacă vreau să propun o lege care să interzică această practică, n-o pot face aducând ca argument învăţăturile bisericii mele sau evocând voinţa lui Dumnezeu. Trebuie să explic de ce avortul violează unele principii care sunt accesibile oamenilor de toate credinţele, ca şi celor care nu au nici un fel de credinţă”.

Tocmai acesta este pasajul care a provocat acel comentariu „excentric” al lui Dobson. El a spus ca Obama a adus un argument care ar cere creştinilor să „apeleze la cel mai mic numitor comun al moralităţii”, atunci când îşi susţin cauzele în sfera publică.

Acest atac este în întregime nefondat, a spus un lider creştin, a cărui organizaţie a sponsorizat conferinţa la care Obama a rostit discursul respectiv. „Avem de-a face aici în mod evident cu o neînţelegere, cu o lectură eronată a ceea ce a afirmat Barack”, a spus Jim Wallis, şeful organizaţiei Call to Renewall/Sojourners. „Dacă el a făcut ceva, a fost să apere dreptul oamenilor credincioşi de a-şi aduce cu ei în sfera publică opţiunile lor religioase; întrebarea la care a încercat el să răspundă a fost «cum anume putem face acest lucru»?”

Un grup de lideri creştini, condus de pastorul Kirbyjon Caldwell din Houston, a lansat un site – jamesdobsondoesntspeakforme.com – pentru ca şi alţi creştini să semneze o declaraţie care denunţă atacul lui Dobson. Caldwell, care este metodist unit, îl sprijineşte pe Obama, dar l-a susţinut în trecut pe Preşedintele Bush.

Tom Minnery, vicepreşedintele pentru politici publice al organizaţiei Focus on the Family, a apărut în emisiune alături de Dobson şi a oferit ecou multor critici ale sale. Într-un interviu acordat prin telefon în 27 iunie, el a spus că critica a fost îndreptăţită, pentru că Obama a încercat să prezinte în mod deliberat un discurs ambiguu.

„Discursul lui, a spus Minnery, conţine un mesaj foarte inconsecvent – el îşi schimbă poziţiile după cum îi convine; astfel, el spune «bineînţeles că putem aduce discursul religios în dezbaterile publice», dar într-o altă parte a discursului spune că trebuie să-ţi defineşti argumentele în termeni universali”.

„Atunci când oamenii îşi exprimă convingerile într-un limbaj accesibil tuturor, de multe ori stânga seculară le respinge – ca de exemplu în cazul argumentul design inteligent„, a continuat el, referindu-se la încercările din ultimii ani ale multor creştini conservatori de a influenţa modul în care predată evoluţia în şcoală. Teoria design inteligent susţine că unele forme de viaţă sunt în mod natural atât de complexe încât nu ar fi putut evolua în mod spontan, fără ajutorul unui arhitect sau designer nevăzut. Cei mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă şi educatorii actuali susţin că avem de-a face aici doar cu un creaţionism travestit.

Un expert în jurnalism a afirmat că Minnery şi Dobson au deformat argumentul candidatului. „Ceea ce a spus Obama a fost că într-o Americă pluralistă credincioşii religioşi nu pot avea aşteptări rezonabile de a crea majorităţi pentru opţiunile lor politice favorite – «principiile morale», în termenii lui Dobson – decât dacă-şi formulează argumentele în termeni care să poate fi înţeleşi şi apreciaţi, dar şi convingători pentru oameni, alţii decât credincioşi”, a scris Don Wycliff, profesor de jurnalism la Universitatea Notre Dame, într-o rubrică de opinie a ziarului Chicago Tribune din 27 iunie. „Nu este nimic complicat aici – în afară de cazul în care scopul tău este nu să înţelegi, ci să te joci de-a politica”.

Wallis a spus că argumentul lui Dobson conţine sugestii teocratice.

„Aceasta presupune, în subtext, că după câte se pare, Dobson susţine un gen de teocraţie creştină, în care, de fapt, creştinii consideră că pot câştiga prin simplul apel la revelaţia lor, la Biblia lor. Ce vreau să spun prin asta este că acei creştini nu pot să câştige pentru simplul fapt că sunt creştini. El [Obama] a spus: «Trebuie să argumentezi pe baza simţului comun». Aceasta spune Barack şi de aceea adaug că trebuie să ne formulăm convingerile religioase în termeni morali care sunt accesibili cât mai multor oameni”.

Minnery însă susţine că aceasta nu are nici un sens într-o ţară ale cărei principii fundatoare, crede el, sunt inextricabil legate de creştinism.

„Să ne gândim la următorul lucru: «să nu ucizi» este o formulare foarte religioasă, care a fost afirmată în Vechiul Testament şi reafirmată în Noul Testament. Aceasta este legea pământului la noi. Crima este ilegală; ar trebui acum să renunţăm la legile împotriva uciderii pentru că ele îşi au originea într-un document religios?” a întrebat el.

Minnery a subliniat că multe dintre monumentele naţiunii conţin referinţe la Dumnezeu ca sursă a legii şi a drepturilor omului. „Atunci când senatorul Obama spune că trebuie să ne prezentăm argumentaţia într-un limbaj universal, accesibil tuturor celor care cred şi care nu cred, eu spun că nu poţi face acest lucru în această ţară – mai ales când ai atâtea declaraţii de genul acesta săpate în piatră în clădirea Capitoliului Statelor Unite”.

Dobson şi Minnery s-au simţit de asemenea ofensaţi de un alt pasaj din discurs, în care Obama respinge ideea că legea acestei naţiuni poate fi bazată, în măsură substanţială, pe un creştinism generic.

„Orice am fi fost cândva, nu mai suntem o naţiune creştină. Sau cel puţin nu doar creştină. Suntem de asemenea o naţiune evreiască, una musulmană, una budistă sau hindusă, sau o naţiune de necreştini, a spus Obama. Şi chiar dacă am avea numai creştini în mijlocul nostru, dacă i-am îndepărta pe toţi necreştinii din Statele Unite ale Americii, creştinismul cui ar trebui să-l predăm noi în scoli? Al lui James Dobson sau a lui Al Sharpton?”

În acel program, Minnery a spus că Obama, în acel pasaj, „a înjosit” atât creştinismul, cât şi pe Dobson.

„Ei bine, scuză-mă, dar un procent de 67% dintre noi se declară creştini. Sunt doar 0,6% care sunt musulmani, 0,7% budişti, şi 0,4% hinduşi. Deci, el subminează ideea că aceia dintre noi care sunt creştini ar avea ceva de spus aici. După care începe să te înjosească şi pe tine”, a spus Minnery [adresându-se lui Dobson].

Întrebat dacă crede că necreştinii sunt într-un fel sau altul mai puţin americani decât creştinii, Minnery a spus: „Nimeni nu spune aceasta – de fapt, creştinii sunt primii care recunosc că funcţionăm sub un guvernământ civil, nu sub unul creştin sau teocratic. Este o guvernare civilă: asta însemnând că fiecare are dreptul egal de a participa, în vreme ce stânga politică îi acuză uneori pe creştini că doresc să impună guvernarea lor asupra tuturor”.

Dar nu despre aceasta este vorba, spune Minnery. „Noi vrem doar să avem un acces egal la urne”.

În emisiune, Minnery şi Dobson au fost ofensaţi mai ales de faptul că Obama a pus semn de egalitate între Dobson şi Sharpton, între controversatul lider baptist şi liderul drepturilor civile.

„Te-a comparat într-un fel ca fiind pentru dreapta, ceea ce este Al Sharpton pentru stânga. Al Sharpton şi-a dobândit notorietatea în anii 80 şi 90, angajându-se în bigotism rasial, mulţi numindu-l un rasist negru , a spus Minnery. Iar el te identifică într-un anume sens cu aceasta şi cu bigotismul rasial”.

Dobson pare să creadă că Obama a dat de înţeles că el ar vrea să-i dea afară pe necreştini din ţară. „Acesta în mod evident este un atac la adresa mea, a spus Dobson. Cine vrea să-i dea afară pe cei care nu sunt creştini? De unde să-i dea afară? Din ţară? Să-i lipsească de drepturile lor constituţionale? Aceasta crede el că vreau eu? De ce a sărit omul acesta la mine? Nu am spus niciodată ceva care să se apropie cît de cît de aşa ceva.”

Laura Olson, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Clemson şi expert în Dreapta Religioasă, consideră că o lectură corectă a discursului lui Obama arată că Dobson se simte jignit de ceva ce nu există. „A lansat oare Obama un atac ad hominem împotriva lui Dobson? Chiar nu cred acest lucru, a spus ea. De fapt, Dobson ar fi trebuit să interpreteze ca pe un compliment faptul că Obama l-a menţionat, arătând astfel că el este în acest moment cea mai reprezentativă persoană pentru acea mişcare politică”.

La nivelul evidenţelor, a spus Olson, „felul în care a înţeles Dobson comentariile lui Obama arată că avem de-a face cu două puncte de vedere foarte diferite asupra lumii. Interpretarea lui Obama cu privire la religie, şi mai ales la locul legitim al religiei în sfera publică este fundamental diferită de cea a lui Dobson”.

Dar, la un nivel mai profund, a adăugat Olson, „este interesant să observăm motivul pentru care Dobson vorbeşte despre aceasta abia acum? De ce oare a decis el să facă caz din aceasta? Eu interpretez asta ca pe un semn că Dobson este puţin – dacă cumva chiar mai mult – îngrijorat”. Şi aceasta din cauza mulţimii de lideri evanghelici tineri care au început să îmbrăţişeze o agendă politică mai largă decât lupta împotriva avortului şi a homosexualilor, care au fost semnele distinctive ale Dreptei Religioase, a spus Olson.

„Evident, Dobson a fost implicat politic în ultimii ani – susţinându-l pe preşedintele Bush ultima dată – deci ceea ce face acum cred că este o continuare a acestei politici şi poate un fel de mişcare defensivă ca să sugereze ascultătorilor ceva de genul «pun pariu că între ascultătorii mei sunt unii care ar putea fi atraşi de senatorul Obama, care ar putea fi ademeniţi de retorica lui, care este, pe puţin, cu mult mai bună decât retorica religioasă pe care am văzut-o din partea unui candidat democrat de foarte multă vreme”.

Wallis a afirmat că asta este exact ceea ce Dobson a încercat să facă. „Discursul acesta, de acum doi ani, a avut parte de multă publicitate la vremea aceea, şi nu îmi pot imagina că Dobson nu a auzit de el în momentul acela, căci i s-a acordat multă atenţie, a spus el. Deci, tot ce pot să concluzionez este că problema de aici este intr-adevăr una politică, şi anume că James Dobson şi alţii din Dreapta Religioasă sunt cu adevărat speriaţi de schimbarea petrecută în agenda evanghelicilor”.

Totuşi, Dobson a fost de asemenea critic la adresa lui John McCain, senatorul din Arizona, rivalul republican a lui Obama. Minnery a spus că acest discurs a intrat în atenţia lui numai în urmă cu câteva săptămâni, datorită personalului de la Focus on the Family. În timpul programului, Dobson a spus că clipurile video cu discursul lui Obama s-au răspândit ca un virus în cercurile creştine de pe internet.

„Se ştie atât de puţin despre el, încât fiecare discurs public al lui Obama este pur si simplu semnificativ, pentru că nu am auzit multe discursuri de-ale lui ca acesta înainte de campania prezidenţială”, a spus Minnery în interviu.

Întrebat ce părere are despre sugestia că incidentul ar arăta că Dobson este îngrijorat de faptul că influenţa lui în Dreapta Religioasă – şi în politică în general – este în scădere, Minnery a spus că acest lucru nu contează.

„Dacă este un lider sau nu, asta depinde de Dumnezeu, a spus el. Dumnezeu a condus această lucrare timp de mulţi ani. Nu noi suntem cei care decid aceste lucruri”.

____________

Textul a apărut în limba engleză AICI, pe situl Associated Baptist Press, în data de 27 iunie 2007.

Textul este folosit cu permisiunea ABP.

Traducerea textului, Elena Goga. Editarea, Dănuţ Mănăstireanu.

Reclame

15 răspunsuri

  1. Mulţumiri, Elena Goga.

    Mulţumiri, Dănuţ Mănăstireanu.

  2. Poate ca Dobson o fi fortsat not, sau o fi cautat chiar „pricina di hartsaga”, dar el are motive mari de-ngrijorare. Obama isi rafineaza discursul pt a fi ales [inclusiv] de evanghelici; si de ce nu? L-am auzit eu la inceput spunind -la-nceput- ca dupa parerea lui credintsa trebuie sa fie o chestiune „PERSONALA!!! Exact ce place Holywood-ului si chiar comunistii ne spuneau asta ca sa ne linisteasca. Pina si „cumintele” F. Graham l-a chestionat pe Obama cu privire la relatiile cu musulmanii si daca nu vrea sa-l primeasca de Domnul Hristos. Nu stim raspunsul… Brinzei spune bine: „cu Obama America va ajunge mai repede la post-crestinismul de tip european”. Iar legile ce se „coc” in Congres sunt ingrijoratoare; printre ele una ce limiteaza drepturile posturilor de radio crestine; altele ce vor sa reduca dreptul crestinillor de a-i critica pe homosexuali in societate (intre zidurile bisericilor e ok). Toate astea se pot realiza mai usor de un duo: Congres democrat + presedinte democrat. Foarte activi pe posturile de radio, Dobson si organizatsia sa, au motive sa se teama. Si nu numai ei… Este insa important pt toti crestinii ca Dobson & co. sa ramina o fortsa.

  3. Desigur, suspiciunile reciproce intre dreapta si stinga americana sunt inevitabile. Ca in orice democratie, echilibrul intre stinga si dreapta este cel care asigura un exercitiu politic corect. Altfel se ajunge la situatia actuala, in care doar interesele celor bogati sunt reprezentate. De aceea sper ca si crestini ca Wallis & co sa ramina o forta.
    In ce ma priveste, nu m-as supara daca ar fi oleaca mai putin radio crestin, si de mai buna calitate si, mai ales, daca s-ar pune niste limite decente teleevanghelismului desantat practicat in America, o veritabila bataie de joc de Evanghelie, dupa parerea mea.
    S-ar putea ca Obama sa nu creada in marota evanghelica a ‘primirii Domnului Isus in inimioara lui’, (a propos, pe care text biblic se bazeaza noutatea asta misiologica?). Asta nu inseamna insa ca el nu poate fi crestin.

  4. Problema e mai complicata; aici nu e vorba doar de teleevanghelici (o rusine si pt mine) si de predicile de la radio crestin. Ma surprinde ca „jucati ” doar academic, avind in vedere practica dvs. bisericeasca… Problema e de teologie (o stiti mai bine. iar Obama ataca tocmai aici). Crestinii (Dobson, Colson, regretatul J. Kennedy, etc) insista ca America e-o tsara construita pe baze crestine, etc. In ce masura crestinii pot influentsa societatea e problema de fond discutata in articolul de mai sus. Ceea ce ataca asa-zisul discurs inteligent al lui Obama este tocmai aici. Arogantsa sa ne spune: daca sunteti destepti aduceti alte argumente nu doar cele biblice, etc…Afirmatiile lui recente,” Noi nu mai suntem o tsara crestina”, reflecta NU doar o realitate ci si faptul ca este ceea ce-si doreste Obama (cit e de crestin stie Dumnezeu si poate F. Graham)…Dobson vrea (si asa ar trebui s-o faceti si dvs.) ca America/Romania sa ramina (redevina) crestina… E prea mult de analizat… Iar viitorul (exceptind interventsia divina) e previzibil… AM mai scris ca sunt multe mii de oameni ce se roaga, iar Dumnezeu nu va ramine nepasator.. Iar, daca Obama e interesat de saracie poate face ca Zacheu: sa dea jumatate din cele 300 de milionane adunate pt desantsata-i campanie electorala si sa reduca mizeria din cartierele din Chicago… In ce priveste inimioara dvs… unul din cele mai impresionante versetsele pt mine este acela care spune ca trupul nostru e templul Duhului Sfint, altul e ca „Noi” vom veni la el si vom cina cu el”… Cu un netrebnic ca mine, domnule DM? Dumnezeu Se „compromite” cu mine, un om de nimic?… Nu cred ca exista ceva mai uimitor si care sa ma smereasca mai tare.. Cumva Duhul Sfint ajunge in inimioarele noastre. Cum? Depide de teologie. Un lucru e cert: „daca cineva n-are Duhul Lui, nu este al Lui”, indiferent pt ce partid candideaza. Ba s-ar putea cineva sa fie chiar lepadat (daca nu recunoaste Duhul Sfint in viatsa sa) …Chemarea oamenilor la pocaintsa fatsa de Dumnezeu si credintsa in Iisus Hristos e prea apostolica pt a o cobori la ridicol (cu toate prostiile noastre) -nu cred ca v-ar strica sa recititsi apelul pt Evanghelizarea lumii scris de teologii dvs. anglicani si nu de yankei-. Mila Domnului peste fiecare!

  5. Este evident ca exista deosebiri de teologie nu numai intre Dobson si Obama, ci si intre dvs. si mine. Ceea ce este in regula pentru mine, atuta vreme cit putem sa ne respectam unul pentru altul.
    Cit priveste conceptul de ‘tara crestina’, nu-l inteleg si consider ca, asa cum este el prezentat, este absolut aberant. caci el porneste in mod clar de la premise teocratice, ceea ce, dupa opinia mea, nu are nici o legatura cu teologia biblica a Noului Testament.
    Chestiunea daca America a fost construita pe principii crestine este una strict academica si de istorie.
    Faptul ca America nu mai este (repet, ramine de discutat daca a fost vreodata) o tara fundamentata pe principii crestine este o evidenta. Numai cine nu vrea, nu vede asta.
    In plus, pluralismul religios, confesional, filosofic si social-politic al Americii este o realitate la fel de evidenta. Numai cei care traiesc in comunitatile evanghelice compacte din sudul rural al Statelor Unite nu realizeaza acest lucru.
    Asa fiind, nu inteleg de ce ar trebui ca crestinii sa-si poata impune opiniile asupra altora. Ce legatura are asta cu etica crestina?
    O asemenea pretentie, aberanta din punctul meu de vedere, dar si absolut naiva, pleaca in mod implicit de la premisa ca crestinatatea (eng. Christendom) mai este inca o realitate. Ori, este evident pentru oricine doreste sa vada acest lucru, ca crestinatatea este o realitate incheiata odata pentru totdeauna.
    Iar, in ce ma priveste, ma bucur enorm pentru asta. Crestinatatea – societatea dominata de biserica crestina – n-a fost niciodata un prieten al Evangheliei, ci o piedica in calea ei. Acest lucru este la fel de adevarat in America si in tarile ortodoxe dominate de filetism.
    Eu unul consider ca postmodernitatea (cu pluralismul ei cu tot) nu este deloc cel mai mare dusman al Evangheliei. Dimpotriva, chiar atunci cind se manifesta in mod explicit ca anticrestina, ea face un mare serviciu Evangheliei, reducind-o la starea ei originara, specifica primului secol, in care nu putea izbi cu pumnul in masa (ori in televizor), ci era o voce smerita intr-o mare de voci aflate in concurenta perpetua. Si ea va birui intotdeauna in asenea situatii, nu prin cit de tare striga, ci prin curajul si creativitatea iubirii.
    Ultima dvs. remarca este rautacioasa. Va asigur ca cred la fel de mult ca si dvs. in valoarea rascumparatoare a Evangheliei si in responsabilitatea fiecarui crestin de a o impartasi cu cei nemintuiti. De aceea spun ca sunt evanghelic. Daca ma credeti, este bine. Daca nu, pacatul ramine al dvs.
    Cu pretuire, in ciuda diferentelor dintre noi.
    Danut

  6. Frate Danut:
    Lucrurile pe care le-ati spus sunt importante si ar merita discutate. Cu unele sunt de-acord, dar cu multe nuantsari. Nu ma consider atit de impotant si nici nu vreau sa monoplizez aceasta pagina. Cred de-aceea ca e mai de folos pt cititori sa ramina cu parerea dvs.
    Pt ca va consider frate comentez doar fraza urmatoare: „Ultima dvs. remarca este rautacioasa. Va asigur ca cred la fel de mult ca si dvs. in valoarea rascumparatoare a Evangheliei si in responsabilitatea fiecarui crestin de a o impartasi cu cei nemintuiti”… Nu cred ca am fost rautacios -imi cer iertare totusi daca aceasta a fost impresia dvs.-. Mi-am construit replica cu o anumita tristetse pt dispretul pe care (imi place sa cred ca e doar lingvistic) il avetsi pt teologia/soteriologia Evanghelica. Evanghelicii sunt mult prea dinamici si au adus in multe locuri treziri spirituale ca sa fie „desfiintsati” asa cu inimioare si versetsele… Au produs si caricaturi, dar si mii de crestini de caloare. Va respect convingerile teologice… Insa libertatea ce v-o luatsi in a-i desfiintsa cu orice ocazie merita dupa parerea mea o replica!… Ar trebui sa vina din partea altora mai mari… Obama poate ramine un studiu de caz interesant: tatal musulman, mama atee, iar el devine crestin la maturitate. CE convertire mai senzatsionala am vrea?… Dincolo de vorbe ramin insa faptele, inclusiv pt mine. Daca e sa fim consecventsi, deocamdata, domnia sa apare ca aprtsinind deocamdata doar de Christendom. Sper sa ma insel, desi Casa Alba nu e cel mai bun loc pt manifestarea principiilor Imparatiei. … va doresc, sincer, numai bine…

  7. Va asigur ca nu este vorba deloc de dispret fata de evanghelici si teologia lor. Ar insemna sa ma dispretuiesc pe mine insumi si asta ar fi patologic.
    Ma agaseaza insa pietismul ieftin promovat de unii evanghelici, si de acolo si de aici. Atit si nimic mai mult.
    In rest, asa cum spuneti, sa lasam faptele, nu vorbele, sa convinga.
    M-as bucura sa ne intilnim cindva fata catre fata. Sunt sigur ca am descoperi ca avem mult mai multe in comun decit pare din dialogurile noastre in spatiul virtual.

  8. „Asa fiind, nu inteleg de ce ar trebui ca crestinii sa-si poata impune opiniile asupra altora. Ce legatura are asta cu etica crestina?”

    Crestinii nu vor sa-si impuna opiniile asupra altora. Doar sa practice ceea ce cred. Legea care vor liberalii s-o dea este pentru a reduce la tacere nu numai „predicatorii”, ca Osteen sau TD Jakes. Sint oameni crestini care au programe la radio unde tot ce spun este cu frica de Dumnezeu, sau isi spun parerea in ce se intimpla politic in America din perspective crestine.

    Nu am auzit nici un crestin care sa fi obligat pe cineva sa citeasca Biblia, sau sa oblige pe cineva sa-L primeasca pe Hristos. Dar daca un profesor are o Biblie pe biroul lui, sau daca un antrenor de fotbal participa la rugaciune cu elevii lui, de ce nu ar dreptul la asa ceva?

  9. Istoria e plina de exemple in care Biserica crestina a incercat sa impuna altora regulile ei. De fapt crestinii, ca si necrestinii, au abuzat intotdeauna de putere atunci cind au avut-o. Cum se spune, „puterea corupe”.
    In rest, ma intetereseaza prea putin patologia religioasa americana.
    Am publicat acest text din pricina problematicii de principiu pe care o ridica, si nu pricina problemelor pe care le are Coach X. In raport cu dificultatile celor care erau aruncati la lei in primul secol sau ale celor care sunt amenintati cu moartea daca se convertesc, in mediul islamic, problemele lui Coach X sunt ridicol de minore.

  10. Probabil ca problemele ar fi minore comparindu-le, dar asta nu da dreptul nimanui sa ia cuiva dreptul de a-si practica religia. Spune-ti ca crestinii nu au voie sa-si impuna opiniile, dar crede-ti ca e ok ca ateii sau musulmanii sa-si impuna ideile lor asupra crestinilor? De ce una se poate, dar cealalta nu? De ce cei 2 elevi din Anglia au suferit ca nu au vrut sa se inchine la allah intr-o saptamina de „diverse religii”, dar crestinismul nu a fost trecut in programa, sa invete pe ceilalti copii cum sa se pocaiasca?

    Crestinii trebuie sa fie tari si sa-si apere credinta ca altfel o sa se intimple in Europa si in America la fel cum se intimpla acum „in mediul islamic”.

  11. Nimeni nu ar trebui sa poate interzice ciuva dreptul de a crede si de a-si practica credinta, atita vreme cit aceasta nu ingradeste aceeasi libertate altora.

    In ce priveste ‘apararea credintei’, daca va referiti la felul in care au aparat-o crestinii in circurile Romei, sunt absiolut de acord cu dvs.

  12. DanutM, in legatura cu ceea ce ati afirmat mai sus: „Cit priveste conceptul de ‘tara crestina’, nu-l inteleg si consider ca, asa cum este el prezentat, este absolut aberant. caci el porneste in mod clar de la premise teocratice, ceea ce, dupa opinia mea, nu are nici o legatura cu teologia biblica a Noului Testament.”
    Intr-adevar, conceptul de tara crestina suna ciudat, tocmai pentru ca porneste de la premise teocratice. Personal nu sunt de acord cu acest concept, din simplu motiv ca nu-si are locul in sfera relatiilor internationale sau de ce nu, a relatiilor umane. Totusi nu pot sa nu ma gandesc ca, desi in Noul Testament, avem de-aface cu o evanghelie destinata unui suflet, si nu unei tari, totusi se pare ca cel putin imparatia de 1000 ani va avea o conducere de tip teocratic. Asa ca in timp ce unii ca dumneavoastra isi dau seama ca orice guvernare pe pamant genereaza rezultate dezastruase atat timp cat porneste de la premise teocratice, tot asa, altii considera ca ceea ce ar avea aplicabilitate in viitor (in imparatia de 10o0 ani sau in viata de apoi) se poate aplica si in zilele noastre. Dpdv strict axiologic, dupa parerea mea, ambele „tabere” au dreptate in felul lor, depinde cat de realist sau idealist e fiecare.

  13. Inteleg ca aderati la o interpretare literalista a textului, eminamente simbolic despre imparatia mileniala, dintr-o carte prin excelenta alegorica, asa cum este Apocalipsa. Desigur, este dreptul dvs., dar trebuie sa stiti ca prin asta va aflati intr-i minoritate minuscula in raport cu opinia celor mai seriosi si mai competenti comentatori ai tectului biblic.

  14. Cred ca trebuie sa ne intoarcem la bazele principale fata de subiectul discutat mai sus. Majoritarea consideram ca scena politica americana este condusa de o etica crestina, insa cred ca este necesar sa privim, cu mare atentie, la practicalitatea acestor etici. Doar atunci vom descoperii cat de departe sunt acestea de Scriptura.

    Personal, cred ca politica americana (si nu doar aceasta) a devenit un joc, in care crestinismul este folosit ca si un JOKER. Cred ca trebuie sa ne oprim din a mentiona ca AMERICA (ca si continent) este o tara crestina, deoarece aceasta nu mai este. Valoriile si principiile acestei tari s-au schimbat.

    America nu mai este CRESTINA, si in politica religia (nu crestinismul) este generatorul oricarei discutii.

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

  15. […] data de 12 iulie am publicat AICI un articol apărut pe site-ul Associated Baptist Press http://www.abpnews.com/ despre o dispută […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: