Un manifest evanghelic – 2

Care este pozitia noastra si de ce este ea importanta

Manifestul este o declaratie publica, adresata deopoptriva fratilor nostri de credinta cat si intregii comunitati umane. A declara cine suntem si care este pozitia noastra in viata publica este un lucru important deoarece noi, evanghelicii din America, impreuna cu oameni care sustin alte credinte si ideologii, ne aflam in fata uneia dintre cele mai dificile provocari ale acestei epoci globale: aceea de a gasi o modalitate de a convietui, in ciuda diferentelor profunde care exista intre noi. Aceasta provocare este si mai radicala atunci cand diferentele ideologice si religioase sunt fundamentale si ireductibile, si cand acestea nu se constituie doar ca diferente intre perceptii personale cu privire la realitate ci si intre moduri de viata totalmente diferite care coexista in aceeasi societate.

Locul religiei in viata oamenilor este unul de mare importanta. Nimic nu este mai natural si mai necesar decat cautarea umana dupa semnificatie si apartenenta, pentru a intelege realitatea si a gasi siguranta pentru viata. Atunci cand aceasta cautare este insotita de existanta dreptului la libertate de constiinta, aceasta produce o mare diversitate de credinte si moduri de viata liber alese, unele religioase si transcedentale, iar altele seculare si naturaliste.

Totusi, diferitele credinte si familii de credinte furnizeaza raspunsuri foarte diferite la problemele de viata si aceste diferente au o influenta decisiva nu numai pentru indivizi ci si pentru societate si pentru intregi civilizatii. A invata sa convietuim cu aceste diferente profunde are implicatii importante atat pentru indivizi cat si pentru natiuni. Dezbaterile, deliberarile si deciziile cu privire la semnificatia acestora pentru viata noastra in comunitate sunt de o importanta cruciala si inevitabile. Sunt de neconceput Alternativa – constrangerea prin tiranie ori ideea teribila a lui Nietzsche cu privire la „razboaiele spiritului” – reprezinta ceva de neconceput.

Noi insine am ajuns sa credem ca Isus din Nazaret este „Calea, Adevarul si Viata” si ca marea schimbare prin care trebuie s[ treaca cei care il urmeaza pe El, inplica o transformare radicala a modului in care privim viata umana si o diferenta hotaratoare in modul nostru de a trai, a gandi si a actiona.

Scopul nostru aici este de a face o declaratie foarte clara in fata concetatenilor nostri precum si, in egala masura, in fata fratilor nostri de credinta, indiferent daca ei se considera a fi in raport cu noi prieteni, sceptici, indecisi sau dusmani. Dorinta noastra este de a defini sensul termenului „evanghelic” si de a clarifica ce implica faptul ca suntem evanghelici pentru covietuirea alaturi de concetatenii nostri, in viata publica si, in acelasi timp, alaturi de ceilati oameni de pe intreaga planeta. Noi consideram ca evanghelicii au inaintea lor trei mari sarcini.

1. Noi trebuie sa reafirmam identitatea

Prima noastra obligatie este sa reafirmam cine suntem. Evanghelicii sunt crestini care se definesc pe ei insisi, credinta lor si viata lor in acord cu Vestea Buna a lui Isus din Nazaret. (Termenul evanghelic vine de la un cuvant din limba greaca ce inseamna veste buna sau evanghelie.) Crezand ca Evanghelia lui Isus este vestea buna a lui Dumnezeu pentru intreaga lume, noi declaram impreuna cu apostolul Pavel ca noua „nu ne este rusine de evanghelia lui Cristos, pentru ca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire”. Contrar intelegerii gresite care este raspandita astazi, noi evanghelicii ar trebui sa ne definim sub raport teologic, si nu politic, social sau cultural.

In spatele acestei afirmatii ese aflaste constienta faptului ca identitatea este o chestiune cu o semnificatie puternica si ca este pretioasa atat pentru grupuri, cat si pentru indivizi. In ]n’elesul clasic al liberalismului politic cu privire la intelegerea libertatii, identitatea este de o importanta capitala. Exista pericole grave in definirea politica a identitatii noastre, de aceea noi insistam ca noi insine – iar nu specialistii ori presa, ori opinia publica – avem dreptul de a afirma cine anume credem noi ca suntem. Noi suntem ceea ce declaram ca suntem si ne impotrivim tuturor incercarilor de a fi prezentati in termeni care se pretinde a fi „adevaratele” noastre motivatii si agenda noastra „reala”.

Atunci cind sunt definiti si intelesi in felul acesta, evanghelicii formeaza una dintre marile traditii care s-au dezvoltat in cadrul Bisericii Crestine de-a lungul secolelor. Noi apreciem pe deplin principiile care definesc alte traditii majore si de afirmam si lucram impreuna cu ei pentru rezolvarea multor probleme etice si sociale care ne preocupa in egala masura. La fel ca si ei, suntem dedicati trup si suflet pentru o „credinta adevarata si o inchinare adevarata” si pentru „universalitatea” Bisericii Crestine, de-a lungul secolelor, a continentelor si a culturilor, si, de aceea, pentru axiomele centrale ale credintei crestine exprimate in consensul trinitar si cristologic al bisericii primare. Si totusi noi consideram importante anumite convingeri evanghelice care sunt profund diferite in raport cu alte traditii, distinctii pe care le sustinem deoarece le consideram a fi adevaruri biblice care au fost recuperate de catre Reforma Protestanta si au fost sustinute de multe miscari de reinoire si de trezire care au urmat si care sunt vitale pentru o cunoastere sigura si mantuitoare a lui Dumnezeu – pe scurt, credinte care sunt in concordanta cu Vestea Buna a lui Isus.

Evanghelicii sunt deci oameni care il urmeaza pe Isus Cristos, crestini adevarati in sensul clasic si istoric al cuvantului, asa cum este inteles el de peste doua mii de ani. Evanghelicii sunt dedicati sa gandeasca, sa actioneze si sa traiasca asa cum Isus a trait si i-a invatat pe altii si astfel sa intrupeze acest adevar si Vestea Buna a lui, in asa fel incat sa fim identificati ca ucenici ai lui. Esenta pentru noi ca evanghelici este dorinta si dedicarea noastra pentru ca, potrivit cuvintelor lui Richard de Chichester si asa cum ne invata Scriptura, „sa-l vedem pe el mai clar, sa-l iubim pe el mai mult si sa-l urmam pe el mai indeaproape”.

Noi nu avem pretentia ca principiul evanghelic – definitoriu pentru credinta si viata noastra, potrivit cu Vestea Buna a lui Isus – este ceva care ne apartine in mod exclusiv noua insine. Scopul nostru nu este sa-i atacam ori sa-i excludem pe altii, ci sa reamintim si sa reafirmam acest lucru, si astfel sa-i adunam pe altii in jurul lui si sa producem reforma pe care o implica. Pentru noi acesta este imperativul definitoriu si telul suprem al celor care vor sa urmeze calea lui Isus.

In acelasi timp, de obicei, noi nu ne implicam public sub numele de evanghelici. Noi suntem pur si simplu crestini, oameni care il urmeaza pe Isus sau care adera la crestinismul esential; cu toate acestea principiul evanghelic este capitale pentru modul in care ne intelegem si ne practicam credinta.

Aceast lucru este usor de rostit dar dificil de trait in practica. A fi evanghelici si a ne defini credinta si viata conform Vestii Bune a lui Isus, asa cum ne invata Biblia, presupune sa ne supunem vietile in intregime domniei lui Isus, precum si adevarurilor si modului de viata pe care il cere el de la urmasii lui, pentruca ei sa poata deveni ca el, sa traiasca asa cum i-a invatat si sa creada asa cum el a crezut. Urmarind de-a lungul secolelor aceasta viziune, evanghelicii au pretuit anumite adevaruri pe care le-au considerat a reprezenta esenta mesajului lui Isus si, de aceea, va fiind fundamentale pentru ei. Acestea sunt:

In primul rand, noi credem ca Isus este pe deplin Dumnezeu care a devenit pe deplin om, revelatia unica, adevarata si suficienta a adevaratei esente, a caracterului si a scopurilor lui Dumnezeu, in afara de care nu este un alt dumnezeu, si alaturi de care nu este nici un alt nume in care noi trebuie sa fim mantuiti.

In al doilea rand, noi credem ca singurul temei pentru acceptarea noastra de catre Dumnezeu este ceea ce Isus a indeplinit pe cruce si ceea ce face el acum prin viata lui de inviere din morti, prin care a demascat si a infrant blestemul pacatului si al violentei umane, a purtat pedeapsa pentru pacatele noastre, ne-a creditat cu neprihanirea lui, ne-a rascumparat de sub puterea raului, ne-a impacat cu Dumnezeu, si ne-a imputernicit cu viata lui „de sus”. De aceea noi nu putem adauga nimic pentru mantuirea noastra. Fiind creditati cu neprihanirea lui Cristos, noi primim rascumpararea lui numai prin har, prin credinta.

In al treilea rand, noi credem ca viata noua, primita in modsupranatural prin regenerarea spirituala, este o necesitate si in acelasi timp un dar; si ca convertirea perpetua care urmeaza de aici este singura cale spre o schimbare radicala a caracterului si a stilului nostrude viata. Astfel, pentru noi singura putere suficienta pentru a trai o viata crestina de credinciosie si integritate morala in aceasta lume este cea data de invierea lui Cristos si de puterea Duhului Sfant.

In al patrulea rand, noi credem ca invatatura si atitudinea lui Isus fata de autenticitatea si autoritatea suprema a Bibliei, Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, fac ca Scriptura sa fie pentru noi regula finala pentru credinta si viata.

In al cincilea rand, noi credem ca a fi ucenici ai lui Cristos inseamna a-i sluji lui ca Domn in fiecare domeniu din vietile noastre, atat cele seculare, cit si cele spirituale; in cele publice, cit si in cele private; in fapte, cit si in cuvinte; in fiecare moment al vietii noastre terestre, cautand intotdeauna, asa cum a facut el, sa mergem la cei care sunt pierduti precum si la cei saraci, bolnavi, flamanzi, oprimati, dispretuiti social, ca administratori credinciosi ai creatiei si creauturilor alaturi de care traim pe pamint.

In al saselea rand, noi credem ca speranta binecuvantata a reintoarcerii personale a lui Isus ne da putere si substanta pentru ceea ce facem, si in acelasi timp ca ceea ce facem devine un semn al sperantei pentru directia spre care ne indreptam; amandoua acestea conduc catre finalul istoriei si catre desavarsirea imparatiei vesnice care vine numai prin puterea lui Dumnezeu.

In al saptelea rand, noi credem ca toti cei care il urmeaza pe Cristos sunt chemati sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Cristos prin inchinare, sa iubeasca famila lui Cristos prin comuniune eclesiala, sa creasca in asemanare cu Cristos prin ucenicie, sa-l slujeaca pe Cristos purtand grija, in numele lui, de cei aflati in nevoi, si sa-l impartaseasca pe Cristos celor care inca nu-l cunosc, chemand oamenii de la marginile pamantului, pina sfarsitul vremurilor, ca sa devina impreuna cu noi ucenici ai Lui si oameni care mergpe calea lui.

In acelasi timp, suntem gata sa recunoastem ca am esuat in mod repetat in a trai la inaltimea chemarii lui, si prea adesea am fost o ilustratie vie a propriei noastre doctrine despre pacat. Noi, evanghelicii, impartasim in acelasi timp aceeasi „natura pacatoasa” a umanitatii noastre si intreg catalogul pacatelor, al esecurilor si al ipocriziilor implicate de aceasta. Acestlucru nu sunt un secret nici pentru Dumnezeu si nici pentru cei care ne cunosc si care ne privesc.

Traducerea: Daniel Lucescu. Editarea: Danut Manastireanu.

VA URMA