Agora Christi – 2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,800 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 30 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

8 martie intre contestare si nepasare

Sunt tentat sa scriu cite ceva despre un fenomen care imi atrage atentia de citiva ani, ca si anul acesta, de 8 martie.
Msi multe voci ale dreptei de la noi, inclusiv oameni tineri si extrem de bine educati, pe care ii pretuiesc altfel, simt nevoia de a se distanta, superior, de radacinile socialiste ale sarbatorii de 8 martie. Aceste radacini, de stinga, sunt incontestabile. Dar, oare, inseamna aceasta neaparat ca sarbatoarea in sine este una socialista? (Las laoparte tipul de demonizare colectiva a tot ce vine de la stinga, practicat de-a vamla de dreapta nostra, mai ales cea juna.)
Celor care se simt in aceasta postura as vrea sa le amintesc faptul ca 8 martie si-a pierdut de mult, si nu numai la noi, conotatia politica. Din pacate a pierdut-o si pe cea soliala, de afirmare a drepturilor femeii, ceea ce este mare pacat, dar asta este o alta problema.
8 martie este acum pur si simplu o sarbatoare a femeii, fara niciun fel de semnificatie politica, fie ea de stinga sau de dreapta. Si nu e nimic rau in asta. Iar faptul ca la origine ea a avut conotatii politice n-ar trebui sa aiba in aceste conditii ncio importanta.
De aceea socotesc ca aceste lamentari sunt mai degraba expresii subconstiente, psihanalizabile, ale unui soi de fundamentalism politic, fie acesta si in versiune soft.
De asemenea, as vrea sa amintesc acestor adepti ai purismului politic faptu ca acelasi soi de argumente au fost folosite de alti puristi, de data aceasta de natura religioasa, care, din iconoclasm, si pa baza unui model teologic indoielnic, pe care l-am putea numi, in termenii Richard Niebuhr, ‘Cristos impotriva culturii’, contsta legitimitatea celebrarii Craciunului la 25 decembrie pe motiv ca atunci se celebrau de fapt Saturnaliile. Ceea ce este absolut corect. Dar, asa cum multi dintre prieteni mei de dreapta vor fi d acord, aceasta nu inseamna deloc ca Biserica a gresit atunci cind a reincarcat semantic acasta sarbatoare cu sensul crestin dorit de ei.

8 martie intre contestare si nepasare

Sunt tentat sa scriu cite ceva despre un fenomen care imi atrage atentia de citiva ani, ca si anul acesta, de 8 martie.
Msi multe voci ale dreptei de la noi, inclusiv oameni tineri si extrem de bine educati, pe care ii pretuiesc altfel, simt nevoia de a se distanta, superior, de radacinile socialiste ale sarbatorii de 8 martie. Aceste radacini, de stinga, sunt incontestabile [vezi AICI si AICI]. Dar, oare, inseamna aceasta neaparat ca sarbatoarea in sine este una socialista? (Las laoparte tipul de demonizare colectiva a tot ce vine de la stinga, practicat de-a vamla de dreapta nostra, mai ales cea juna.)
Celor care se simt in aceasta postura as vrea sa le amintesc faptul ca 8 martie si-a pierdut de mult, si nu numai la noi, conotatia politica. Din pacate a pierdut-o si pe cea soliala, de afirmare a drepturilor femeii, ceea ce este mare pacat, dar asta este o alta problema.
8 martie este acum pur si simplu o sarbatoare a femeii, fara niciun fel de semnificatie politica, fie ea de stinga sau de dreapta. Si nu e nimic rau in asta. Iar faptul ca la origine ea a avut conotatii politice n-ar trebui sa aiba in aceste conditii ncio importanta.
De aceea socotesc ca aceste lamentari sunt mai degraba expresii subconstiente, psihanalizabile, ale unui soi de fundamentalism politic, fie acesta si in versiune soft.
De asemenea, as vrea sa amintesc acestor adepti ai purismului politic faptu ca acelasi soi de argumente au fost folosite de alti puristi, de data aceasta de natura religioasa, care, din iconoclasm, si pa baza unui model teologic indoielnic, pe care l-am putea numi, in termenii Richard Niebuhr, ‘Cristos impotriva culturii’, contsta legitimitatea celebrarii Craciunului la 25 decembrie pe motiv ca atunci se celebrau de fapt Saturnaliile. Ceea ce este absolut corect. Dar, asa cum multi dintre prieteni mei de dreapta vor fi d acord, aceasta nu inseamna deloc ca Biserica a gresit atunci cind a reincarcat semantic acasta sarbatoare cu sensul crestin dorit de ei.

Voicu Bojan – Proiectul Isus

Un Isus al contextelor: al religiosului, al mundanului, al derizoriului. Un ready made object exhibat în piaţa de vechituri. Un construct după chipul şi asemănarea noastră. Un bun comun tot mai golit de sens. La ce bun să-l mai cauţi?

Europa maimuţelor

Maimuţa din Carpaţi (despre reinventarea maimuţei)

Că patria noastră este uneori o ţară de (de)plîns, o ştim cu toţii. Nu-i vorba aici de tragismul mioritic al ciobanului căruia i s-a pus gînd rău, nici de destinul trist al Anei lui Manole; şi nici măcar de destinul nostru mereu tragic, care ne-a lăsat, într-o veritabilă şi darwiniană luptă pentru supravieţuire tocmai la… „fruntariile Europei”, între păgînii de turci, prea (ne)drept credincioşii de ruşi şi mult prea universaliştii (aşadar, catolicii!) habsburgi. Ci mai degrabă că, slugarnici, am învăţat că mielul blînd are şanse cel puţin duble de îndestulare fiziologică, iar capul ce se pleacă, sabia nu-l scurtează. Într-o ţară a transhumanţei, am învăţat să ne refugiem cînd pe piciorul de plai,

Daniel Farcas a cistigat Concursul I. P. Culianu

Cititi AICI detalii despre acest premiu prestigios primit de colegul nostru de blog.

Felicitari si la mai multe carti de valoare.

Josh McDowell la Bucuresti

În 11-12 aprilie, Josh McDowell, un apologet popular al credinţei creştine, va susţine două conferinţe în Bucureşti. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.josh.ro

Josh McDowell este cunoscut publicului evanghelic din România în special prin cartea sa, Mărturii care cer un verdict.

Blog premiat

Blogul ‘Agora Christi’ este recipientul unuia dintre Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2007). Am primit o ediţie frumos îngrijită a unui Atlas de Istorie Biblică din partea firmei Infoconsult din Oradea. Îi mulţumim pe această cale dlui Alin Cristea atât pentru premiu, cât şi pentru eforturile domniei sale de încurajare a spaţiului dialogal (inter)confesional.

Lectiile deconspirarii – o analiza a modelului catolic polonez II

Lecţii istorice – modelul catolic polonez

Consiliul episcopilor catolici polonezi a publicat la 25 august 2006 un Memorandum cu privire la colaborarea unor membri ai clerului cu organele de securitate între anii 1944-1989.

Dintru început trebuie să remarcăm faptul că nici Biserica din Polonia nu s-a grăbit să abordeze în mod public problema colaborării cu regimul comunist, sperând probabil, în mod naiv, că documentele care dovedesc trădarea unora dintre membrii clerului catolic polonez nu vor ieşi prea curând la iveală. Această speranţă s-a dovedit însă a fi deşartă şi, forţată de noua stare de lucruri, Biserica a fost obligată să acţioneze. Ceea ce a şi făcut, spre cinstea ei. Ar fi fost însă mult mai înţelept dacă ar fi făcut-o înainte de izbucnirea scandalului care a condus în cele din urmă la demisia Arhiepiscopului Varşoviei. Documentul trece de asemenea sub tăcere că faptul colaboraţionismului clericilor era o realitate arhicunoscută şi nu o surpriză a perioadei postcomuniste.

Noe şi turnătorii

Către o hermeneutică a colaboraţionismului din bisericile neo-protestante

 

Radu Gheorghiţă

 

În loc de introducere: Ce are Noe de-a face cu deconspirarea?

Recent, am inclus în interviul luat de Danuţ Mănăstireanu un paragraf în care îmi exprimam opinia că actuala frenezie a deconspirării mă face să mă gândesc nu la textul despre „sângele nevinovatului Abel, care aşteaptă ispăşire” – legitim invocat, de altfel – ci mai degrabă la pasajul din Geneza care relatează blestemul rostit de Noe asupra fiului său Ham (Gen. 9:21-27). După beţia lui Noe şi dezvelirea sa ruşinoasă, Ham, fiul său mijlociu, a intrat în cort şi „a văzut goliciunea tatălui său”; ceilalţi doi fii, Sem şi Iafet, înştiinţaţi fiind de fratele lor, intră şi ei în cort, dar „fiindcă aveau feţele întoarse înapoi, nu au văzut goliciunea