De la universitatea medievală la universitatea modernă

(despre interculturalitate şi interconfesionalism academic)

Daniel Fărcaş

Universitatea medievală, între interculturalitate şi interconfesionalism

Istoria ideilor din Evul Mediu oferă multiple cazuri de interculturalitate, iar produsele finite ale acestei metisări teoretice marchează decisiv şcolile de gîndire medievale. În mod concret, aceste „şcoli” ori curente de gîndire sînt reprezentate de şcolile (în sens instituţional) particulare care propagau învăţătura. La Paris de pildă (centru cu importanţi fermenţi culturali încă din evul mijlociu), aceste şcoli de gîndire erau grupate în zona Colinei Sainte Genviève, aproape de Île de la Cité (nucleul cel mai vechi al Parisului istoric), zonă în care ele cunosc o înflorire deosebită între sec. al IX-lea şi al X-lea.

Chestiunea interculturalităţii se pune în mod acut încă din această perioadă, pentru că

WEA Participates in Ecumenical Discussions on Conversion

The World Evangelical Alliance was represented at a gathering convened by the World Council of Churches and the Roman Catholic Church to discuss conversion between religions. Those representing the event which took place in Toulouse, France in 8-12 August were John Langlois (Channel Islands), Richard Howell (India) and Thomas Schirrmacher (Germany). There were also representatives of Pentecostal churches present at the consultation which was intended to „to produce a code of conduct on religious conversion commonly agreed among Christians by 2010”. A press release for the consultation stated that an initial meeting ‘affirmed freedom of religion as a „non-negotiable” human right valid for everyone everywhere and at the same time stressed that the „obsession of converting others” needs to be cured.’ The Toulouse gathering was the second phase of a three-year joint study process, which unlike the previous meeting, was an intra-Christian discussion consisting of a high-level theological consultation entitled ‘Towards an ethical approach to conversion: Christian witness in a multi-religious’.

Teologul si esafodul. Executia simbolica in Romania „Binelui” (DORIN DOBRINCU)

22, ANUL XV (882) (02 februarie – 08 februarie 2007)
Ediţia online: http://www.revista22.ro

Teologul si esafodul. Executia simbolica in Romania „Binelui” (DORIN DOBRINCU)
Cum poate era de asteptat, articolul Legea cultelor: text, subtext si context, pe care l-am publicat in revista 22 (anul XV, nr. 3 (880), 19-25 ianuarie 2007), a starnit reactii. In continuare ma voi referi la aceea a domnului Mihail Neamtu.
Acuzatii fara argumente
Domnia sa isi incepe foarte direct interventia, acuzand (sub formula aparent prudenta „mi se pare”) textul meu ca: 1) denota insensibilitate teologica (sau chiar lipsa de discernamant teologic); 2) nu are rigoare filosofica; 3) este lipsit de adecvare istorica. Ulterior se adauga un al patrulea element:

Legea cultelor: text, subtext si context (DORIN DOBRINCU)

22, ANUL XV (880) (19 ianuarie – 25 ianuarie 2007)
Ediţia online: http://www.revista22.ro/html/index.php?art=3392&nr=2007-01-19

Legea cultelor: text, subtext si context (DORIN DOBRINCU)
Pe 27 decembrie 2006, cu putin timp inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, presedintele a promulgat Legea privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor (489/2006), dupa ce fusese adoptata de parlament cu o zdrobitoare majoritate. Tara mai cunoscuse anterior doua legi ale cultelor, cea din 1928 si cea din 1948. Aceasta din urma, expresie a ideologiei comuniste care a dominat Romania vreme de mai bine de patru decenii, a fost in vigoare 17 ani dupa caderea regimului. Desi in dispozitiile finale se aminteste ca prin noua lege se abroga legea din 1948, ne punem intrebarea: de ce nu s-a intamplat acest lucru

Relativismul şi dilema protestantă

În „Egalitatea şanselor, orbirea etatistă şi discernământul teologic”, Mihail Neamţu, un tânăr şi prolific teolog ortodox, comentează articolul lui Dorin Dobrincu, un tânăr şi prolific istoric evanghelic, care a apărut în Revista 22. Discuţia se împleteşte în jurul actualei legi a cultelor, dezagreată de Dobrincu care acuză statul de o reglementare excesivă a activităţii cultice din România. Obiecţiile principale ale articolului lui Dobrincu au de-a face cu departajarea tri-etajată între culte, asociaţii religioase şi grupări religioase, şi cu articolul 13 referitor la ofensa publică împotriva simbolurilor religioase. În concluzie, „Ideea că statul este cel mai bun administrator