Biserica si statul: adevar si reconciliere, de Daniel Bud

Statuia reconcilierii, de Josefina Vasconcellos
(Catedrala Coventry, Marea Britanie)

Asumarea trecutului si cunoasterea adevarului cu privire la trecut ar putea lansa societarea romaneasca pe drumul reconcilierii.  Biserica, parte integranta din aceasta societate turmentata de dosariada, are si ea nevoie de adevar si de reconciliere.

Adevarul este ca pe parcursul mai multor decenii au existat lideri eclesiali care au intrat in colaborare cu statul comunist.  Securitatea a intocmit dosare cu note informative scrise de lideri si membri ai bisericilor.  Astazi nimeni nu mai neaga existenta colaborarii intre conducerea eclesiala si stat.  Este evident ca conducerile diverselor biserici au colaborat cu Securitatea.

Decojind papura

Daniel Fărcaş

Demersul deconspirărilor, care ocupă capul de afiş al intereselor opiniei publice din România ultimilor doi ani, inevitabil şi normal în sine, a produs fără îndoială o schimbare de percepţie a imaginii neoprotestanţilor. Dar, în acelaşi timp, o schimbare a percepţiei pe care o au evanghelicii despre ei înşişi. Din acest punct de vedere, interogaţia asupra identităţii evanghelicilor nu mi se pare deloc exagerată[1]. Spre exemplificare, menţionez două împrejurări care ţin de situaţia evanghelicilor aflaţi în faţa dosarelor (între)deschise. Mai întîi, fenomenul colaborării părea extrem de restrîns (şi unele nume de informatori/colaboratori din biserici, mai ales în cazul liderilor, erau cunoscute/intuite de către comunităţi încă din perioada

Via positiva – un posibil scenariu in problema deconspirarii?

Radu Gheorghita

Stimati cititori ai Agorei Christi,

Pentru ca sade bine ca toate lucrurile sa fie aduse la o concluzie, dupa citeva zile de reflectie am decis sa-mi adun laolalta gindurile in urma primului exercitiu mai serios de blogo-dialog la care am participat. Multumesc tuturor care ati intereactionat cu ideile expuse in articol, atit pentru

Cine suntem noi, cei care analizăm trecutul?

Danut Jemna

Iată o întrebare care se pune imediat în contextul dezbaterilor asupra trecutului comunităţii evanghelice din România. Întrebarea este nu numai legitimă, ci esenţială pentru a putea realiza un progres asupra problemei deconspirării, supusă dezbaterii în aceste zile, dar şi asupra asumării unui întreg trecut tulbure. Ideea pe care doresc să o lansez spre discuţie este aceea că problema deconspirării este una comunitară. Acest adevăr trimite la întrebarea enunţată în titlu, adică la o componentă identitară. Formularea întrebării, „cine suntem noi?”, vizează această dimensiune, nu consistenţa personală a celor care emit opinii sau judecăţi de valoare asupra problemei în cauză.

Pledoarie pentru lustraţie (Partea a II-a: Experienţe ale lustraţiei)

Cristi Zaharia

 

Experienţa lustraţiei în celelalte state foste comuniste

Cu mâhnire putem constata că România a ajuns, dintr-una dintre primele ţări care au propus o rezolvare a trecutului comunist prin Proclamaţia de la Timişoara, într-o situaţie de blocaj a legii privind deconspirarea, iar de legea lustraţiei nici nu mai poate fi vorba. Necesitatea absolută a adoptării unei Legi a lustraţiei a fost evidenţiată de evenimentele din ultima perioadă. Ea ar putea fi un mijloc de potolire a tensiunilor sociale create de numeroasele liste de ofiţeri şi colaboratori ai fostei securităţi care circulă pe bloguri sau în redacţiile ziarelor.

Prin Legea lustraţiei, statele care au adoptat-o au căutat rezolvarea unei probleme morale şi totodată juridice: dacă şi în ce condiţii foştii colaboratori ai regimului

Pledoarie pentru lustraţie (partea I: Deconspirarea şi limitele ei)

Cristi Zaharia

„Dacă vrei să ucizi un popor,
suprimă-i memoria”.
Milan Kundera

Deconspirarea şi limitele ei

Desele scandaluri iscate în jurul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ne readuc periodic în atenţie realitate sumbră a societăţilor comuniste şi ne relevă miza din spatele dosarelor. Conform celor spuse de Constantin Ticu Dumitrescu, în emisiunea lui Stelian Tănase („3X3” din data de 2 februarie 2008, la RealitateaTV), în anul 1999, prin Decizia 203 din 29.11.1999, Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat art. 2 din „Legea Nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste”, dar şi legea în ansamblu, ca fiind în conformitate cu legea fundamentală a statului. Aceasta ne confirmă faptul că

Saptamana viitoare un text despre lustratie

După un text de analiză teologică (al lui Adonis Vidu) şi unul analitic (al lui Dănuţ Jemna), vom publica săptămâna viitoare, în două părţi, un text mai tehnic, legat de definirea lustraţiei şi de diversele modele de aplicare a acesteia,. Acest concept este strâns legat de problematica deconspirării.

Cei care se aşteaptă aici la texte siropoase, presărate cu verseţele, vor fi dezamăgiţi. Vom avea la dispoziţie un text consistent, bazat pe o cercetare serioasă, care ne poate deschide orizontul către alte dimensiuni ale complexei teme pe care o discutăm aici în cursul acestei luni.

Cristian Zaharia, tânărul autor al acestui text, a studiat ştiinţe politice la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde a finalizat recent şi un masterat de istorie iudaică. În prezent se pregăteşte pentru începerea unui doctorat în ştiinţe politice, legat de tematica lustraţiei, probabil la Universitatea Bucureşti.

Despre deconspirare – asupra exerciţiului dezbaterii

Dănuţ Jemna

Nu voi vorbi în acest text despre coordonatele teologice ale problemei, ci voi rămâne într-un spaţiu al simţului comun, încercând o analiză care ţine de modul în care ne raportăm la subiect. De ce o asemenea abordare?

Am încercat şi eu, ca şi alţi credincioşi preocupaţi de problemă, să găsesc idei, să dezvolt o argumentare asupra asumării trecutului colaborării credincioşilor cu sistemul comunist. Nu cred că asemenea încercări sunt inutile; dimpotrivă, ele sunt absolut necesare. Dar am constatat că este important să vedem care sunt efectele pe care le produc asemenea iniţiative, cine răspunde acestora şi mai ales cum se răspunde. Este importantă şi o

Biserica şi memoria colaborării

Adonis Vidu

În mediul evanghelic românesc este în plină desfăşurare un spectacol mediatic al deconspirării. În ciuda aparenţelor, deşi acest lucru este destul de greu de demonstrat riguros, vizibilitatea acestui spectacol este relativ redusă. Pentru un număr limitat de oameni care trăiesc pe bloguri se poate crea iluzia că toată lumea îi urmăreşte. Îmbătaţi de şuvoiul de vizitatori, blogherii şi galeriile lor se erijează treptat în formatori de opinie, în judecători publici, încep să pretindă ca cei acuzaţi să răspundă, ca lumea să se mişte, să facă ceva… că doar este evident că toată ţara îi citeşte şi vrea asta. Mi-e teamă că, deşi în lumea virtuală acest spectacol ţine capul de afiş de ceva timp, el nu a apucat încă să traverseze graniţa înspre spaţiul real, înspre băncile bisericilor. Vreau să argumentez în cele ce urmează că

Se va desfiinta CNSAS? In introducere la „luna deconspirarii”

Situl Hotnews.ro face un anunt stupefiant. Citi AICI.

Dumnezeu cu mila.