Dorin Axente – Actualitatea Manuscriselor de la Marea Moartă

Cele 900 de manuscsrise scrise în ebraică, aramaică şi greacă, descoperite între 1947-1956 în 11 peşteri aflate în proximitatea localităţii Khirbet Qumran pe malul vestic al Mării Moarte, reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. Chiar de la descoperirea primelor manuscrise şi până la publicarea integrală a lor, s-au emis diverse teorii referitoare la posibilii autori care stau în spatele acestei colecţii extraordinare de scrieri antice. Publicate integral doar după mulţi ani de la descoperirea lor şi sub presiunea comunităţii academice internaţionale, misterul încă pluteşte asupra acestor texte şi a lumii din spatele lor. Cine sunt autorii acestor manuscrise şi care este semnificaţia lor pentru studiile biblice?

De la universitatea medievală la universitatea modernă

(despre interculturalitate şi interconfesionalism academic)

Daniel Fărcaş

Universitatea medievală, între interculturalitate şi interconfesionalism

Istoria ideilor din Evul Mediu oferă multiple cazuri de interculturalitate, iar produsele finite ale acestei metisări teoretice marchează decisiv şcolile de gîndire medievale. În mod concret, aceste „şcoli” ori curente de gîndire sînt reprezentate de şcolile (în sens instituţional) particulare care propagau învăţătura. La Paris de pildă (centru cu importanţi fermenţi culturali încă din evul mijlociu), aceste şcoli de gîndire erau grupate în zona Colinei Sainte Genviève, aproape de Île de la Cité (nucleul cel mai vechi al Parisului istoric), zonă în care ele cunosc o înflorire deosebită între sec. al IX-lea şi al X-lea.

Chestiunea interculturalităţii se pune în mod acut încă din această perioadă, pentru că