Agora Christi – 2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,800 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 30 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

8 martie intre contestare si nepasare

Sunt tentat sa scriu cite ceva despre un fenomen care imi atrage atentia de citiva ani, ca si anul acesta, de 8 martie.
Msi multe voci ale dreptei de la noi, inclusiv oameni tineri si extrem de bine educati, pe care ii pretuiesc altfel, simt nevoia de a se distanta, superior, de radacinile socialiste ale sarbatorii de 8 martie. Aceste radacini, de stinga, sunt incontestabile. Dar, oare, inseamna aceasta neaparat ca sarbatoarea in sine este una socialista? (Las laoparte tipul de demonizare colectiva a tot ce vine de la stinga, practicat de-a vamla de dreapta nostra, mai ales cea juna.)
Celor care se simt in aceasta postura as vrea sa le amintesc faptul ca 8 martie si-a pierdut de mult, si nu numai la noi, conotatia politica. Din pacate a pierdut-o si pe cea soliala, de afirmare a drepturilor femeii, ceea ce este mare pacat, dar asta este o alta problema.
8 martie este acum pur si simplu o sarbatoare a femeii, fara niciun fel de semnificatie politica, fie ea de stinga sau de dreapta. Si nu e nimic rau in asta. Iar faptul ca la origine ea a avut conotatii politice n-ar trebui sa aiba in aceste conditii ncio importanta.
De aceea socotesc ca aceste lamentari sunt mai degraba expresii subconstiente, psihanalizabile, ale unui soi de fundamentalism politic, fie acesta si in versiune soft.
De asemenea, as vrea sa amintesc acestor adepti ai purismului politic faptu ca acelasi soi de argumente au fost folosite de alti puristi, de data aceasta de natura religioasa, care, din iconoclasm, si pa baza unui model teologic indoielnic, pe care l-am putea numi, in termenii Richard Niebuhr, ‘Cristos impotriva culturii’, contsta legitimitatea celebrarii Craciunului la 25 decembrie pe motiv ca atunci se celebrau de fapt Saturnaliile. Ceea ce este absolut corect. Dar, asa cum multi dintre prieteni mei de dreapta vor fi d acord, aceasta nu inseamna deloc ca Biserica a gresit atunci cind a reincarcat semantic acasta sarbatoare cu sensul crestin dorit de ei.

8 martie intre contestare si nepasare

Sunt tentat sa scriu cite ceva despre un fenomen care imi atrage atentia de citiva ani, ca si anul acesta, de 8 martie.
Msi multe voci ale dreptei de la noi, inclusiv oameni tineri si extrem de bine educati, pe care ii pretuiesc altfel, simt nevoia de a se distanta, superior, de radacinile socialiste ale sarbatorii de 8 martie. Aceste radacini, de stinga, sunt incontestabile [vezi AICI si AICI]. Dar, oare, inseamna aceasta neaparat ca sarbatoarea in sine este una socialista? (Las laoparte tipul de demonizare colectiva a tot ce vine de la stinga, practicat de-a vamla de dreapta nostra, mai ales cea juna.)
Celor care se simt in aceasta postura as vrea sa le amintesc faptul ca 8 martie si-a pierdut de mult, si nu numai la noi, conotatia politica. Din pacate a pierdut-o si pe cea soliala, de afirmare a drepturilor femeii, ceea ce este mare pacat, dar asta este o alta problema.
8 martie este acum pur si simplu o sarbatoare a femeii, fara niciun fel de semnificatie politica, fie ea de stinga sau de dreapta. Si nu e nimic rau in asta. Iar faptul ca la origine ea a avut conotatii politice n-ar trebui sa aiba in aceste conditii ncio importanta.
De aceea socotesc ca aceste lamentari sunt mai degraba expresii subconstiente, psihanalizabile, ale unui soi de fundamentalism politic, fie acesta si in versiune soft.
De asemenea, as vrea sa amintesc acestor adepti ai purismului politic faptu ca acelasi soi de argumente au fost folosite de alti puristi, de data aceasta de natura religioasa, care, din iconoclasm, si pa baza unui model teologic indoielnic, pe care l-am putea numi, in termenii Richard Niebuhr, ‘Cristos impotriva culturii’, contsta legitimitatea celebrarii Craciunului la 25 decembrie pe motiv ca atunci se celebrau de fapt Saturnaliile. Ceea ce este absolut corect. Dar, asa cum multi dintre prieteni mei de dreapta vor fi d acord, aceasta nu inseamna deloc ca Biserica a gresit atunci cind a reincarcat semantic acasta sarbatoare cu sensul crestin dorit de ei.

Drumul de la comunism la democratie – interviu cu Dorin Dobrincu

Drumul de la comunism la democraţie, de la economia planificată la capitalism.  Despre România ultimilor 20 de ani

interviu cu Dorin Dobrincu

(Acest interviu mi-a fost solicitat de o revistă cu profil economic din România, însă din considerente editoriale nu a mai apărut. Ceea ce mă determină să-l public aici. D.D.)

În ce moment al vieţii/carierei vă aflaţi acum 20 de ani – ce anume vă amintiţi mai pregnant de atunci?

Acum 20 de ani eram în ultimul an de liceu, așadar aveam aproape 18 ani. Deși adolescent, eram interesat de politică, de ceea ce se întâmpla în țările din jur, unde comunismul se prăbușea, și, bineînțeles, îmi puneam întrebări cu privire la ceea ce avea să se întâmple cu România. Asemeni situației din multe familii românești, și în familia mea se ascultau posturile de radio occidentale, în special Europa libera și Vocea Americii, şi se discuta despre situaţia generală, despre opresiune, despre lipsurile imense cu care se confruntau românii. Aveam, aşadar, destul de bune informaţii şi aveam o opinie, acceptabil conturată, despre „mersul vremurilor”. La nivel micro, nu am uitat de atmosfera sufocantă existentă în localitatea mea natală (Darabani, judeţul Botoşani)  la sfârșitul anului 1989, de conformismul oamenilor, de faptul că erau timorați şi că dublul limbaj, comportamentul diferit în spaţiul public faţă de cel privat, suspiciunea ş.a.m.d guvernau relațiile sociale.

Dorin Dobrincu – Drept la replica

Ziarul Adevarul a publicat in data de 21 aprilie un articol calomnios la adresa Directorului general al Arhivelor Nationale, Dr. Dorin Dobrincu. Intr-o maniera tipica pentru lipsa deontologiei profesionale a jurnalistului roman, articolul, semnat de Iulius Cezar si Iulius Popa, foloseste drept unica sursa de informare delatiunile doamnei Camelia Moraru, care a fost demisa din pozitia pe care o ocupa la Arhivele Nationale, pentru incompetenta profesionala. Jurnalistii de la Adevarul, altfel un ziar cu pretentii, au devenit astfel instrumentul razbunarii ordinare a unei persoane de calitate morala indoielnica.

Revista 22 publica acum un drept la replica al domnului Dobrincu (intelegem din aceasta ca ziarul Adevarul a refuzat celui acuzat acest drept, ceea ce ne face sa ne indoim de moralitatea conducerii ziarului).

Traim, deci, in Romania, unde toate – delatiunea, incompetenta, imoralitatea – sunt posibile.

Asa cum spuneam si altadata, mai avem de asteptat inca cel putin 20 de ani pentru a ajunge la o minima normalitate in aceasta tara uitata de Dumnezeu.

Dorin Axente – Actualitatea Manuscriselor de la Marea Moartă

Cele 900 de manuscsrise scrise în ebraică, aramaică şi greacă, descoperite între 1947-1956 în 11 peşteri aflate în proximitatea localităţii Khirbet Qumran pe malul vestic al Mării Moarte, reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. Chiar de la descoperirea primelor manuscrise şi până la publicarea integrală a lor, s-au emis diverse teorii referitoare la posibilii autori care stau în spatele acestei colecţii extraordinare de scrieri antice. Publicate integral doar după mulţi ani de la descoperirea lor şi sub presiunea comunităţii academice internaţionale, misterul încă pluteşte asupra acestor texte şi a lumii din spatele lor. Cine sunt autorii acestor manuscrise şi care este semnificaţia lor pentru studiile biblice?

Voicu Bojan – Proiectul Isus

Un Isus al contextelor: al religiosului, al mundanului, al derizoriului. Un ready made object exhibat în piaţa de vechituri. Un construct după chipul şi asemănarea noastră. Un bun comun tot mai golit de sens. La ce bun să-l mai cauţi?

Europa maimuţelor

Maimuţa din Carpaţi (despre reinventarea maimuţei)

Că patria noastră este uneori o ţară de (de)plîns, o ştim cu toţii. Nu-i vorba aici de tragismul mioritic al ciobanului căruia i s-a pus gînd rău, nici de destinul trist al Anei lui Manole; şi nici măcar de destinul nostru mereu tragic, care ne-a lăsat, într-o veritabilă şi darwiniană luptă pentru supravieţuire tocmai la… „fruntariile Europei”, între păgînii de turci, prea (ne)drept credincioşii de ruşi şi mult prea universaliştii (aşadar, catolicii!) habsburgi. Ci mai degrabă că, slugarnici, am învăţat că mielul blînd are şanse cel puţin duble de îndestulare fiziologică, iar capul ce se pleacă, sabia nu-l scurtează. Într-o ţară a transhumanţei, am învăţat să ne refugiem cînd pe piciorul de plai,

Manifest evanghelic

Aşa cum puteţi vedea mai jos, am publicat deja pe acest blog trei fragmente din Manifestul evanghelic, un important document pentru aceasta tradiţie teologică.

Deoarece, din diverse pricini, între care mai ales plecarea la un post academic în Statele Unite a Dr Adonis Vidu, iniţiatorul acestui blog, activitatea de aici s-a redus la minimum, am decis să continui publicarea traducerii în limba română a acestui text pe blogul Persona, după ce voi republica fragmentele de aici, de data aceasta cu diacritice.

Acesta va fi, din păcate, pentru o vreme, ultimul articol de pe acest blog.

Sănătate.

O teologie publica sau o teologie res publica, de Rick Elgendy

Săptămâna trecută, James Dobson, de la Focus on the Family, a atacat un discurs ţinut de senatorul Barack Obama la o întâlnire a organizaţiei „Call to Renewal”, o mişcare a activiştilor politici creştini. O personalitate religioasă care critică un candidat la preşedinţie nu este nimic nou, dar un schimb serios de opinii despre locul religiei în viaţa unei societăţi democratice nu trebuie să fie pierdut în vacarmul politic prezidenţial din această perioadă electorală.